LDC Superchim din Iancu Jianu – Olt a fost verificată la solicitarea DNA. Garda Financiară şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt se acuză reciproc.
Secţia Gărzii Financiare reconfirmă statutul de paradis pentru afacerile cu uleiuri minerale în care a ajuns judeţul Olt, la finalul unei cercetări cerute de Direcţia Naţională Anticorupţie în adresa nr. 267/P/2006. Garda Financiară acuză cu documente Direcţia Generală a Finanţelor Publice că nu şi-a făcut datoria, fiscul respingând cu documente acuzaţiile, dar neexcluzând posibilitatea evaziunii probate.
Damian Tănăsescu, comisarul-şef al secţiei, a declarat că SC LDC Superchim SRL din Iancu Jianu, cu obiectul principal de activitate fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor (cod CAEN 2430), a produs statului un prejudiciu total de 16.919.438 de lei în perioada ianuarie-decembrie 2006.
Suma reprezintă, potrivit lui Tănăsescu, accize în valoare de 14,2 milioane de lei şi TVA în valoare de 2,7 milioane de lei neplătite către stat de LDC Superchim pentru 9.876,070 tone de uleiuri minerale, a căror destinaţie a fost schimbată de către societate. Cele aproape 10.000 de tone, aprovizionate cu scutirea de la plata accizei, au fost de fapt vândute pe post de carburant direct la pompă, susţine comisarul-şef.
„Cazul se încadrează în modelul de evaziune fiscală practicat în domeniul produselor petroliere prin care sunt înfiinţate societăţi comerciale ai căror unici administratori utilizează documente fiscale pentru a ascunde sau disimula adevărata natură a bunurilor tranzacţionate. Aici s-a ascuns destinaţia finală a uleiurilor minerale achiziţionate fără accize în scopul sustragerii de la plata accizelor, impozitelor şi taxelor la bugetul de stat“, a declarat Damian Tănăsescu.
LDC Superchim nu a fost decât un intermediar
Şeful secţiei a declarat că din analiza documentelor financiar-contabile ale societăţii din perioada supusă verificărilor şi din documentele furnizate de alte instituţii, garda a constatat că „societatea nu a desfăşurat activitate productivă, nu a avut personal angajat, nu a consumat energie electrică“ şi că există „neconcordanţe“ între capacităţile efective de stocare, fabricaţie a produselor şi ambalare a produsului finit. Concluzia a fost că LDC Superchim nu a fost decât un „intermediar între rafinăriile Vega Ploieşti, aparţinând Rompetrol SA, şi cea deţinută de «Steaua Română» SA la Câmpina“, de unde a făcut aprovizionarea, şi terţe persoane.
„Produsele achiziţionate în regim de scutire a accizelor au fost livrate în aceeaşi stare, LDC Superchim nerespectând destinaţia finală pentru care a fost autorizată de DGFP“, a afirmat comisarul-şef.
Şase clienţi – fantomă
Facturile prezentate de societate pentru a demonstra că a produs diluant şi l-a vândut în perioada februarie – decembrie 2006 au scos la iveală că beneficiarii erau fictivi. Tănăsescu a declarat că prin verificări la Oficiul Registrului Comerţului Braşov şi pe baza informaţiilor de la Comisariatul General al Gărzii Financiare, SC Neva International SRL din Braşov şi SC Vasicost Impex SRL, SC Dimotel Company SRL, SC Cipoil Comimpex SRL, SC Criscom Oil SRL şi SC Alexim Top Import Export SRL, toate din Bucureşti, nu funcţionează la sediul social declarat şi au comercializat drept carburanţi produsele respective, fiind cunoscute de autorităţi ca „societăţi de tip fantomă“.
Administratorul a încercat să şteargă urmele
În perioada controlată, firma l-a avut ca asociat unic şi administrator pe Constantin M. Mihăilă, de 21 de ani, din Călineşti – Argeş. SC LDC Superchim SRL a fost înmatriculată la ORC cu nr. J28/664/2005, cu sediul social în comuna Iancu Jianu. Comisarul-şef arată că, potrivit Oficiului, prin Cererea de menţiuni nr. 5636 din 19 martie 2007, adresa societăţii a fost schimbată în Slatina, pe strada Macului, nr. 3. Prin acelaşi document, Constantin M. Mihăilă s-a retras din societate, cesionând toate acţiunile lui Ciprian Gh. Turtuşan, de 23 de ani, din Slobozia – Ialomiţa, cu domiciliul în Cornu Luncii, judeţul Suceava, şi lui Vasile I. Munteanu, de 42 de ani, cu domiciliul în Bucureşti.
Fiscul, acuzat că nu şi-a făcut treaba
Rezultatul cercetărilor făcute de gardă pune în cauză Direcţia Generală a Finanţelor Publice. Garda acuză fiscul că a eliberat autorizaţiile de utilizator final fără să fi pus piciorul în Iancu Jianu şi că nu a monitorizat societatea.
Elena Gherghină, directoarea fiscului, a respins acuzaţia prezentând dosarul, care este „beton“. Ea a explicat că, după eliberarea autorizaţiei pe baza dosarului complet, a fost eliberat certificatul constatator, în care se arată că firma are şase bazine metalice de 70 de tone fiecare, pompă, laborator, contract de închiriere pentru transport şi angajaţi cu contracte de muncă, anexate la dosar. Acesta cuprinde inclusiv autorizaţie de mediu de la APM, dovezi că societatea nu are datorii şi că are clienţi.
„După ce se eliberează autorizaţiile de utilizator final pentru uleiuri minerale scutite de plata accizei, acestea se comunică Gărzii Financiare şi Activităţii de Control, pentru a fi cuprinse în controale şi monitorizate. Dosarul cuprinde actul de control din 29 septembrie 2006 al activităţii de control a direcţiei, potrivit căruia produsele aprovizionate au fost folosite în scopul în care au fost livrate“, a declarat Elena Gherghină, care a adăugat că nu exclude prin aceasta constatările Gărzii.
Garda Financiară, după ce a finalizat cercetările, a trimis lucrarea la Parchet, Oficiul Naţional pentru Spălarea Banilor, DNA şi DGFP. Fiscul are acum obligaţia să stabilească, pe baza datelor de la Garda Financiară, majorările de întârziere şi penalităţile aferente accizelor şi TVA-ului de la care LDC Superchim s-a sustras, iar DNA şi ONPSB continuă cercetările.
