Fiecare dintre noi a cunoscut elevi şi studenţi străluciţi, dar care au reuşit mai puţin în profesia aleasă şi în viaţa privată. Adesea este vorba de persoane care sunt bine dezvoltate din punct de vedere intelectual, dar care reuşesc mai puţin să-şi coordoneze mentalul şi emoţiile.
Inteligenţa emoţională este largă şi utilizează mentalul, capacitatea de a prevedea în timp, de a capta ceea ce se petrece în spaţiu, inclusiv reacţiile celorlalţi faţă de propriile comportamente. Experienţa următoare este concludentă. Un experimentator abordează o clasă de copii de patru ani, cu inteligenţă medie. El le spune: „Vă dau fiecăruia un pachet de bomboane şi voi puteţi să le mâncaţi fără să fiţi pedepsiţi, dar eu trebuie să lipsesc câteva minute. La întoarcere, cei care nu au mâncat bomboanele vor mai primi un pachet”. S-a observat că unii s-au grăbit să-şi mănânce bomboanele, iar alţii au putut aştepta pentru a obţine un beneficiu mai mare. Aceşti copii au fost revăzuţi la vârsta de 18 ani, adică 14 ani mai târziu.
După ce li s-a analizat comportamentul, s-a constatat că aceia care au putut să se abţină pentru un beneficiu mai mare (două pachete de bomboane) aveau mai puţine conflicte cu prietenii şi părinţii lor, reuşiseră la şcoală sau în muncă şi aveau tendinţa de a fi lideri.
Stăpânirea emoţiilor – capacitatea de a ne adapta
„Cei care au conştiinţa de sine dau dovadă de o anumită subtilitate în viaţa afectivă… Sunt oameni independenţi, cu o minte sănătoasă, care au simţul măsurii şi o concepţie pozitivă despre viaţă. Atunci când sunt într-o dispoziţie proastă, ei nu se frământă prea mult şi sunt capabili să scape repede de ea. Cunoaşterea emoţiilor înseamnă să poţi să le identifici. Stăpânirea lor este capacitatea de a le adapta în funcţie de fiecare situaţie, de a putea amâna satisfacţia dorinţelor, de a reprima impulsurile. Inteligenţa interpersonală este aptitudinea de a-i înţelege pe ceilalţi: ce îi motivează, felul lor de a munci, cum să cooperezi cu ei. Empatia este elementul fundamental şi are drept consecinţă altruismul. Ei întreţin relaţii bune cu ceilalţi. Dau dovadă de o anumită stabilitate în viaţa lor afectivă. Eficacitatea raporturilor lor interpersonale ţine în parte de priceperea de care dau dovadă pentru a stabili o sincronie emoţională, semn al gradului de apropiere în simultaneitatea sentimentelor, coordonarea gesturilor şi dezinvoltura în relaţii. Ei au capacitatea de a organiza grupuri de a negocia soluţii şi a percepe sentimentele, motivaţiile şi preocupările celorlalţi. Această înţelegere permite o mai mare intimitate şi apariţia unui sentiment de simpatie. Această aptitudine o întâlnim la consilierii buni sau la psihoterapeuţi, la marii romancieri, la liderii înnăscuţi, la actorii buni şi la vânzătorii eficienţi“, spunea Daniel Goleman, în cartea sa „Inteligenţa emoţională“.
Detaşându-ne, putem descoperi adevăratele emoţii
Inteligenţa măsurată prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental şi este valorificată mai ales în şcoală şi la universitate. Inteligenţa emoţională este mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate şi de relaţiile interpersonale. Pentru a putea dezvolta această inteligenţă, sunt importante două etape: simpatia şi empatia. Prima etapă, simpatia, este capacitatea de a ne identifica atât cu experienţa, cât şi cu emoţia pe care le trăieşte persoana din faţa noastră, ca şi cum am fi acea persoană: a plânge, a râde, a-i simţi frica. Dar niciodată nu trebuie să uităm acest „ca şi cum“. A doua etapă este empatia propriu-zisă, care este capacitatea de a te detaşa de celălalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emoţiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu a celuilalt şi pentru a fi astfel şi mai capabili de a-l ghici, a-l înţelege şi de a-l ajuta pe celălalt.
Frica, bucuria, tristeţea – specifice inteligenţei emoţionale
Inteligenţa emoţională este capacitatea de a simţi sentimente (frică, bucurie, furie, tristeţe) şi senzaţii corporale (tensiune, destindere, prospeţime, căldură, culoare, zgomote, contactul pielii etc.). Inteligenţă emoţională mai înseamnă faptul de a fi conştient de toate aceste senzaţii şi sentimente, de a le exprima, de a le identifica, de a le comunica, de a controla şi de a amâna impulsurile pentru un beneficiu, de a recunoaşte ce depinde de sine şi ce aparţine celuilalt, de a integra nevoile sale în comportamente coerente, adaptându-le realităţii exterioare.
Şi, în sfârşit, de a observa şi a ghici sentimentele şi nevoile celorlalţi (intuiţie) pentru a dezvolta relaţii mai armonioase în recunoaşterea reciprocă.
Calitatea relaţiilor noastre – un indicator important
În toate aceste trăiri ale noastre este important să fim în contact cu lumea exterioară şi cu ceea ce se petrece în interiorul nostru, observând în paralel procesul intern care se dezvoltă. Este important să privilegiem contactul „aici şi acum” cu celălalt, astfel încât să fim cu totul prezenţi în raport cu noi înşine şi cu ceilalţi pentru a putea răspunde nevoilor noastre şi pentru a crea astfel o relaţie. Calitatea relaţiilor noastre este un indicator important al calităţii vieţii noastre.
Este important să conştientizăm importanţa pe care o alocăm inteligenţei emoţionale şi modul prin care ne putem antrena pentru a o dezvolta cât mai repede şi eficient. Investind în inteligenţa emoţională, putem creşte calitatea vieţii la cote pe care nici măcar nu am îndrăznit să le imaginăm. Merită să reflectăm la aceste perspective!
Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Centrul de Sănătate „Sf. Grigorie Decapolitul“, din Craiova, situat în incinta Liceului de Chimie, telefon: 0744545352. Articolul este extras din notele de curs despre inteligenţa emoţională al profesorului Andre Moreau.
