Corala Academică a Filarmonicii „Oltenia“ a susţinut ieri un program muzical sub genericul „Medalion «Vasile Spătărelu», în memoria valorosului compozitor, în Sala de concerte a Liceului de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova. Dirijori: Florian-George Zamfir (director general al Teatrului Liric „Elena Teodorini“), Alexandru Racu (dirijor permanent al corului Filarmonicii „Oltenia“ în perioada 1960-2000) şi Mirel Azamfirei (maestru de cor al Coralei Academice a Filarmonicii „Oltenia“). Solişti: Diana Ţugui, Mirela Duţă (soprane) şi Adrian Zamfir (bas).
Programul muzical a cuprins lucrări din creaţia compozitorului Vasile Spătărelu, de la a cărui moarte au trecut doi ani: Ave Maria; Luna roşie; Ţară; Omagiu lui Picasso; Dor de Bacovia; Şi dacă…; Floare-albastră; Flori de măr; Trei colinde (Hai, Leromi, Doamne, hai; Doi Leroi Ler, Doamne; Linu-i lin şi rujmălin), Chiot; Ciucur verde de mătasă; Slobozî-ne, gazdă-n casă; Trei cocoşi negri cântară; Hai; Ler, flori de măr; Pentru Tine, Doamne! (imn).
Muzicianul Vasile Spătărelu vs. Made
Vasile Spătărelu a fost compozitor, profesor universitar doctor, muzicolog, înzestrat cu harul şi cu toate „ingredientele“ personalităţii unui artist autentic. A muncit enorm, era nonconformist, avea angoase, dar şi un simţ al umorului de excepţie. Îi plăcea mult numele Made, un fel de alter ego al compozitorului Spătărelu, născut la 21 aprilie 1938, în comuna Tâmna, Mehedinţi, judeţul Caraş-Severin. A fost elev al liceelor de muzică din Craiova, Braşov şi Timişoara. A urmat cursurile Conservatorului bucureştean, cu Ioan D. Chirescu (teorie şi solfegii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelssohn şi Anatol Vieru (compoziţie şi orchestraţie), George Breazul (istoria muzicii). În anul 1963 a plecat la Iaşi, unde a ocupat postul de preparator şi asistent la catedra de contrapunct şi forme muzicale la Conservatorul ieşean. De atunci, viaţa şi activitatea sa au rămas nedespărţite de capitala Moldovei. A fost fondatorul clasei de compoziţie ieşene şi secretar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, filiala Iaşi. Compozitorul Vasile Spătărelu şi-a înscris numele în repertoriul Filarmonicii ieşene, cu lucrări ce-l reprezintă: o culoare aparte a muzicii, lirism, nostalgie, inefabil…, aşa cum au consemnat criticii muzicali. De asemenea, muzicologii şi-au exprimat opinii dintre cele mai favorabile despre creaţia componistică a acestuia: „Partiturile semnate de V. Spătărelu au o putere de expresie inconfundabilă, născută nu din măiestria profesorului de compoziţie, ci din permanentul dialog cu sine şi cu lumea al creatorului înzestrat cu har. În special, din dialogul cu muzica. Pentru că, în ciuda unor opinii de ieri şi de astăzi care socotesc arta sunetelor drept un joc sonor sau un exerciţiu menit a edifica evenimente sonore mai mult sau mai puţin originale, muzica lui V. Spătărelu se alcătuieşte firesc, desigur, cu o înaltă ştiinţă a mânuirii intonaţiilor, formulelor ritmice, a înlănţuirilor armonice şi polifonice, a culorilor instrumentale şi vocale. Compozitorul acesta, mereu îngândurat, bântuit de «dor de Bacovia» şi mai rar luminat de zâmbet de «florile de măr», de «crizantemele» aurii sau de «crinii unui secol» de vis, reuşeşte ca nimeni altul să ne amintească, prin muzica sa, fie de lumea pierdută şi mereu dorită a copilăriei («Colinde pentru Alexandru»), fie de lumea mirifică a basmului («Dumbrava minunată», «Împărăţia Ozanei»), iar prin contrast, de lumea celor mari, dramatică şi comică, «preţioasă» şi «ridicolă». De aici, probabil, tulburarea pe care muzica sa o produce în sufletele ascultătorilor… asemănătoare stărilor care ne inundă fiinţa în faţa culorilor fumegânde ale amurgului zilelor de toamnă sau urmărind cuvintele şi necuvintele unor stihuri celebre – «Floare-albastră», «Luna roşie», «Adolescenţă», «A-nflorit o păpădie»… (Mihail Cozmei)“. Sau: „Compozitorul şi-a dovedit originalitatea, lunga respiraţie şi deschiderea spre varii domenii ale muzicii, de la simfonie la coral, până la muzica uşoară, fiind o personalitate de referinţă a creaţiei româneşti. (Grigore Ilisei)“.
Revenind la numele de „cod“, Made, într-un interviu acordat lui Cristian Misievici, în urmă cu nouă ani, acesta consemna:
„Vasile Spătărelu este un respectabil sexagenar, Made e un adolescentin.
Vasile Spătărelu e de loc din Tâmna, Made e olteano-bănăţeano-bucureşteano-moldoveano-ardeleano-dobrogean.
Vasile Spătărelu e iremediabil ţâfnos, Made e pus întotdeauna pe şotii.
Vasile Spătărelu e mizantrop şi scârţar, Made e altruist şi generos.
Vasile Spătărelu e misogin, Made e curtenitor şi senzual.
Vasile Spătărelu e compozitor, Made e artistul.
Vasile Spătărelu e ursuz, Made e «un vrai causeur».
Pe Spătărelu l-a atins îngerul cu aripa; în Made se hârjonesc cete de drăcuşori.
Vasile Spătărelu e un intelectual subţire, pentru care Vîsoţki sau Vîşinski nu sunt totuna. Made e un ignorant cu candoare.
Vasile Spătărelu e un mare muzician, Made adoră muzica“.
În urmă cu doi ani, la înhumarea sa, cineva suspina: „S-a mai încheiat o pagină din istoria muzicii!“.
Iată că oltenii nu îşi uită valorile şi le cinstesc memoria precum merită.
