Centenar „Ion Popescu Negreni“

În perspectiva pregătirii primei Expoziţii Retrospective de pictură şi grafică „ION POPESCU NEGRENI“ – 100 de ani de la naştere“, conducerea Muzeului de Artă Craiova a lansat volumul „Ion Popescu Negreni – portret sentimental“, sâmbătă, 28 aprilie 2007, în Sala Oglinzilor. Cartea este o ediţie coordonată de Aurelia Grosu, tipărită la Editura Alutus, Slatina, 2007, cu fotografii din arhiva Muzeului Judeţean Olt şi a familiei dr. Dan Ionescu şi reproduceri după tablourile maestrului ce figurează în colecţia Muzeului Judeţean Olt, a familiei Iulian Ghiţă, şi a Muzeului Virtual Negreni realizat de ing. Vasile Petrovici.
Ion Popescu-Negreni s-a născut pe 2 ianuarie 1907, în comuna Negreni, judeţul Olt. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1931, unde a studiat cu Camil Ressu şi Constantin Artachino. Apoi, ca orice pictor român clasic, a pictat, într-un lung sejur, la Barbizon. Între 1954 şi 1972, a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti. Este considerat de criticii de artă ca fiind ultimul clasic al picturii româneşti. Ion Popescu-Negreni s-a stins din viaţă la 94 de ani, în Capitală. A fost înhumat în comuna natală, potrivit dorinţei sale. Despre arta lui, Ion Vlasiu scria: „Ion Popescu-Negreni a privit natura prin optica spirituală a culorii, această obsesie plastică a ultimului secol românesc. La un loc cu alţi posedaţi ai culorii, a pictat şi el, toată viaţa, adică destul ca să decanteze o viziune şi o gândire de echilibru estetic. Un contemplativ de largi efuziuni lirice, pentru care peisajul e un simplu portativ poematic şi muzical deopotrivă. (…) Pictorul Ion Popescu Negreni este un rapsod al peisajului românesc, al celui oltenesc în special, şi un portretist dăruit al chipului omenesc.“ Înainte de moarte, marele pictor oltean a donat Muzeului din Slatina 38 dintre pânzele sale, lucrări pe care artistul considera că-l reprezintă. Acestea au „cristalizat“ nucleul Secţiei de artă a Muzeului din Slatina, inaugurată în prezenţa maestrului Negreni, în urmă cu opt ani. Gestul său a fost elogiat drept expresie a înţelepciunii unui creator care-şi gândeşte posteritatea.
Cartea „Ion Popescu Negreni «Portret sentimental»“ cuprinde amintirile apropiaţilor, în special ale rudelor artistului. Concret este vorba despre Virginia Veronica Ionescu, cea mai mică dintre odraslele părintelui Dumitru Popescu, veri, aidoma lui Eleodor Popescu (inginer în Bucureşti) şi Dumitru Mateescu (profesor în Slatina), şi numeroşi nepoţi, precum: Corneliu Ionescu (universitar şi pictor, Iaşi), Dan Ionescu (medic stomatolog, Slatina), Leonida Gherasim (Bucureşti) – membru de onoare al Academiei Române, Dan Cristian Popescu (universitar şi pictor, Bucureşti), Paul Ionescu (inginer, Ploieşti), Ileana Ionescu (învăţătoare în Negreni), Veronica Oprescu (medic, Piteşti), Tudor Alexandru (inginer în Capitală), Claudia Popescu (pictor scenograf, Bucureşti). Amintirilor acestora li s-au alăturat evocările profesorului universitar Ioan Iovan din Timişoara şi cele ale pictorului Nicolae Truţă din Slatina.
Este o veritabilă cronică a unei familii patriahale, întinsă aidoma unei vii voievodale, cum o arată şi arborele genealogic de la sfârşitul cărţii, şi, în acelaşi timp, o mărturisire a ceea ce a însemnat şi mai înseamnă aceasta în existenţa poporului român, a mai spus Vlasiu. De asemenea, dintr-un material publicat în „Curierul Naţional“, la începutul acestui an, rezultă explicaţia acestui talent al membrilor familiei: „Din discuţiile private purtate ulterior am aflat că străbunicul maestrului Negreni era călugăr venit de la muntele Athos şi împământenit la Negreni. Se pare că era călugăr iconar“. Aşadar, „Portretul sentimental“ este un omagiu binemeritat adus unui artist de excepţie, a cărei personalitate puternică şi preţioasă a fost modelată în talanţii întregului arbore genealogic.