6.8 C
Craiova
miercuri, 12 noiembrie, 2025
Știri de ultima orăBani & AfaceriDiscriminarea la locul de muncă, un fenomen ignorat

Discriminarea la locul de muncă, un fenomen ignorat

Discriminarea la serviciu este un fenomen încă prezent, care, din păcate, este atât de obişnuit încât e ignorat de foarte mulţi români din cauza fricii că îşi vor pierde locul de muncă. Totuşi, cei care se află într-o astfel de situaţie au la îndemână o serie de mijloace de combatere a fenomenului fără repercusiuni.

Potrivit informaţiilor primite de la Centrul Local Antidiscriminare (CLA) Dolj, locuitorii judeţului nu se înghesuie să sesizeze comportamente discriminatorii la locul de muncă. „Până în prezent, doar două persoane ne-au informat cu privire la faptul că se consideră discriminate. Nici una dintre acestea nu făcea însă referire la egalitatea de şanse pe piaţa forţei de muncă“, a declarat Florin Bonciog, coordonatorul CLA Dolj. Acesta a explicat că motivele pentru care oamenii nu vin la Centru să vorbească despre o astfel de situaţie sunt diferite – fie nu ştiu încă de existenţa acestui centru, fie nu au încredere că se poate rezolva ceva într-un caz de discriminare. „Alt motiv este şi acela că le este teamă să sesizeze Centrul pentru rezolvarea problemei din cauza unor eventuale repercusiuni. Asta deoarece, de cele mai multe ori, oamenii care încearcă să sesizeze anumite aspecte sunt supuşi la reperesalii din partea angajatorilor şi, în final, devin o victimă“, a adăugat Florin Bonciog.

Ce puteţi să faceţi dacă vă consideraţi discriminaţi

Totuşi, legislaţia în vigoare vine în întâmpinarea acestor situaţii. „Angajatul poate să se adreseze gratuit instanţei doar pentru faptul că a fost victimizat în urma încercării de a-şi apăra drepturile“, a precizat Florin Bonciog, care a explicat că victimizarea reprezintă orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
În cazul în care consideraţi că sunteţi discriminaţi, în primul rând ar trebui să vă adresaţi CLA Dolj, unde primiţi consiliere gratuită cu privire la modul în care vă puteţi rezolva problema, în funcţie de fiecare situaţie. „Oamenii nu au de ce să ezite să se adreseze CLA Dolj. Informaţiile cu privire la identitatea acestora este confidenţială“, a precizat Bonciog.
Următorul pas în rezolvarea problemei este depunerea unei sesizări la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi/sau în instanţă. „CNCD este instituţia abilitată să sancţioneze discriminarea. Depunerea unei petiţii se face în termen de un an de la săvârşirea faptei sau de la data la care se putea lua la cunoştinţă despre faptă. CNCD aplică însă doar sancţiuni administrative. Pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, persoana discriminată se poate adresa instanţei în termen de trei ani“, a precizat Florin Bonciog. Vestea bună este că atât consilierea, cât şi plângerile sunt gratuite şi la CNCD, şi în instanţă. În ceea ce priveşte sancţiunile, potrivit legislaţiei în vigoare, persoanele care discriminează primesc amenzi cuprinse între 400 şi 4.000 de lei, în cazul persoanelor fizice, şi între 600 şi 8.000 de lei, în cazul persoanelor juridice. Spre deosebire de procedura comună, victima discriminării trebuie să facă doar dovada prezumţiei de discriminare (nu e sarcina dumneavoastră să dovediţi că aţi fost discriminat). În astfel de cazuri, persoana acuzată trebuie să dovedească faptul că atitudinea avută a fost justificată.

Cum recunoaşteţi un caz de discriminare

Potrivit OG nr. 137/2000, discriminarea este „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege“. Există însă câteva elemente care trebuie întrunite pentru a putea vorbi de un caz de discriminare. Trebuie să existe situaţiile comparabile. „O discriminare este atunci când există tratament diferit în cazul unor situaţii comparabile egale sau când există tratament egal în cazul unor situaţii diferite“, a spus coordonatorul CLA Dolj. În plus, acţiunea care se presupune că discriminează nu trebuie să fie justificată pentru că acţiunile justificate nu duc la discriminare.

Tipuri de discriminare sancţionate de lege

– Discriminarea directă – să existe un tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, să existe un criteriu de discriminare (rasă, naţionalitate etc.), tratamentul diferenţiat să nu fie justificat şi să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a anumitor drepturi. De exemplu, o persoană promovează un examen de admitere în magistratură, dar i se refuză angajarea din cauza unei boli necontagioase avute în urmă cu doi ani.
– Discriminarea indirectă – sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor de discriminare. De exemplu, impunerea ca zi de lucru sâmbăta poate fi considerată a-i dezavantaja pe angajaţii care aparţin unui cult pentru care această zi este sfântă.
– Hărţuirea – este reprezentată de orice comportament pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, religie sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. De exemplu, remarce nedorite la locul de muncă despre viaţa privată, sexuală etc.
– Discriminarea multiplă – orice deosebire, includere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii. De exemplu, o femeie de etnie romă nu este angajată pentru că este de etnie romă, dar şi pentru că este femeie.
– Ordinul de a discrimina – este dispoziţia de a discrimina. De exemplu, angajatorul dă o dispoziţie prin care se discriminează. În acest caz, este vinovat atât cel care dispune, cât şi cel care pune în aplicare dispoziţia respectivă. 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

3 COMENTARII