Am avut şansa de a reprezenta “Uniunea Internaţională a Studenţilor” al cărei Secretar eram la un seminar european organizat sub auspiciile U.N.E.S.C.O. în vara anului 1974 la Dubrovnik, un oraş-port din Croaţia, pe atunci o republică din R.S.F. Iugoslavia cu care România avea strânse relaţii de cooperare. Inclusiv faptul că eram român le-a determinat pe gazdele acelei manifestări să îmi propună şi să realizeze un program substanţial de vizite fără a afecta în niciun fel programul seminarului. Nu îmi închipuiam că datorită acestora voi putea vedea în câteva zile multe obiective care altfel ar fi necesitat probabil o săptămână.
Carnetul de însemnări personale “s-a supus” dorinţelor mele şi astfel pot afirma acum – după o jumătate de secol – că sunt pe deplin mulţumit de cele văzute şi explicate cu competenţă şi amabilitate de ghizii mei de limba engleză, două tinere fermecătoare la fel ca oraşul lor de pe ţărmul Adriaticii.
Zidurile Dubrovnikului
*Zidurile Dubrovnikului, construite din secolul al VIII-lea până la sfârşitul secolului al XVI-lea, sunt considerate unele dintre cele mai mari fortificaţii de pe continentul european. Acestea au o formă neregulată şi cuprind mai multe forturi printre care Fortul “Minceta” în zona cea mai înaltă; Fortul “Saint John”; Fortul “Lawrence”; Fortul “Revelin” în diferite părţi ale litoralului. Meterezele au o înălţime de 22 de metri; peretele exterior de pe partea continentală are 10 bastioane, iar peretele principal cuprinde 2 turnuri circulare, 4 bastioane şi 2 fortificaţii unghiulare.
*Turnul cu Ceas care este înalt de 31 de metri datează din secolul al XV-lea. Clopotele sale străvechi descriu o melodie încântătoare. Acest monument a fost ultima oară renovat în anul 1929 şi de atunci el se păstrează în condiţii perfecte.
Peninsula Lapad
*Peninsula Lapad este denumită de către locuitori “plămânii Dubrovnikului” datorită colinei Petka ce adăposteşte păduri dese de stejari. Aici se află multe hoteluri, restaurante, cafenele, plaje, locuinţe particulare, magazine de suveniruri.
*Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil bizantin în secolul al VII-lea şi reconstruită ca biserică romanică între secolele al XII-lea şi al XIV-lea. Potrivit unei legende locale reconstruirea bisericii ar fi fost finanţată printr-o donaţie substanţială din partea Regelui Richard Inimă de Leu (1157-1199). Lăcaşul a fost grav deteriorat în urma cutremurului din anul 1667 şi refăcut în stil baroc pe baza planurilor arhitecţilor italieni Andreotti Paolo şi Andrea Buffalini. Are o formă de cruce latină cu 3 nave mari care se încheie cu 3 abside. În Altarul principal poate fi admirată pictura lui Tizian, “Adormirea Maicii Domnului”.
Palatul “Sponza”
*Palatul “Sponza” a fost proiectat de arhitectul Paskoje Milicevic şi construit în perioada 1516-1522; clădirea dreptunghiulară într-un stil combinat gotic şi renascentist are o curte interioară şi 2 pridvoare dintre care unul comunică cu piaţa din faţă. În timpul “Republicii Dubrovnik” palatul a găzduit biroul şi depozitul vamal, banca şi trezoreria. În interiorul edificiului am admirat o splendidă monogramă a lui Iisus Hristos aflat între doi Îngeri, gravată de artistul francez Jacques Beltrand.
*Fântâna “Onofrio” realizată în anul 1438 de arhitecţii italieni Onofrio Dell Cava şi Andriuzzi De Bulbino, are 16 robinete sub o mare cupolă şi decoraţii cu câţiva delfini. Acea fântână este punctul final al unui apeduct.
Biserica Ortodoxă Sârbă
*Biserica Ortodoxă Sârbă are următoarea istorie: după conflictul dintre Dubrovnik şi Rusia Ţaristă (1764-1775), guvernul rus a cerut în cadrul negocierilor acceptarea unui consul care să aibă dreptul de a construi o biserică creştin-ortodoxă, dar guvernul de la Dubrovnik a respins cererea, explicând că pe teritoriul său nu exista decât un singur ortodox; mai târziu s-a permis construirea unei mici capele în afara zidurilor oraşului; în contextul schimbării situaţiei politice, în anul 1839 Consiliul Suprem al Bisericii Ortodoxe a început investigaţiile menite să identifice un loc potrivit pentru o biserică a acestui cult creştin, e.g. Teatrul Gucetic, Palatele Gundulic şi Stay; în final construirea Bisericii în stil neo-bizantin a început în 1871, aceasta fiind sfinţită în 1876. În vizita mea am admirat colecţia de icoane datând din perioada secolelor al XV-lea – al XIX-lea, care fuseseră achiziţionate din Creta/Grecia, Rusia ş.a.
Palatul Rectorului
*Palatul Rectorului are următoarea explicaţie a denumirii sale: în timpul istoriei de stat independent situat pe coasta estică a Mării Adriatice până la 31 ianuarie 1808 când a fost dizolvată “Republica Dubrovnik” printr-un decret emis de armata lui Napoleon Bonaparte, liderul republicii se numea “Rector”; acesta era ales pentru o perioadă de o lună în timp ce activitatea legislativă intra în responsabilitatea Parlamentului compus din toţi membrii nobilimii locale, iar afacerile externe erau gestionate de Senat. Palatul, care a rezistat unor incendii, explozii ale depozitului prafului de puşcă şi cutremure, este o clădire gotică având anumite completări în stil baroc. Recunosc faptul că, până la momentul vizitei mele, credeam că voi ajunge la un străvechi edificiu universitar.
Foto: Martin Falbisoner, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
*Poarta “Pile” era o poartă de intrare în partea vestică a Oraşului Vechi. A fost construită în anul 1537 pentru protejarea localităţii de invadatorii veniţi pe mare şi monitorizarea comerţului foarte intens. Poarta era dotată cu un pod mobil de lemn care se ridica în fiecare seară în timp ce poarta era încuiată, iar cheia acesteia era înmânată Rectorului printr-un adevărat ceremonial. Statuia Sfântului Blaise, patronul oraşului, aflată într-o nişă a arcului interior, este opera renumitului sculptor croat Ivan Mestrovic.
Mănăstirea Dominicană
*Mănăstirea Dominicană datează din veacul al XIV-lea. Am văzut în vizita efectuată: o mare cruce realizată de Paolo Veneziano şi dăruită Bisericii în anul 1384 (se consideră a fi unul dintre cele mai mari crucifixuri pictate din Europa); picturile unor maeştri italieni înfăţişând pe Maria Magdalena şi Sfântul Blaise; Tobias şi Îngerul de Tizian; Buna Vestire de dalmaţianul Nicola Ragusino; o raclă ce conţine craniul Regelui Ştefan I al Ungariei etc.
*Biserica “Sfântul Blaise” este dedicată patronului oraşului Dubrovnik. Forma sa actuală (planul de cruce greacă şi o cupolă mare) datează de la începutul secolului al XVIII-lea. În interior am văzut o statuie din argint placată cu aur a Sfântului Blaise.
*Biserica “Sfântul Ignatie” este unul dintre cele mai reprezentative exemple ale stilului baroc din Dubrovnik. Are o Absidă semicirculară decorată cu fresce pictate de Gaetano Garcia. Clopotniţa bisericii adăposteşte un clopot ce datează din anul 1355.
*Columna “Orlando” înfăţişează un războinic medieval care poartă în braţele sale o sabie şi un scut. Sculptura de piatră aparţine lui Antun Dubrovcanin şi datează din anul 1418.
*Sinagoga stabilită în anul 1352 cu statut juridic din 1404 este considerată a fi cea mai veche sinagogă aflată încă în folosinţă din lume. După expulzarea evreilor din Spania în 1492, mulţi dintre ei au plecat către Est, ajungând la Dubrovnik unde au devenit meşteşugari şi comercianţi cu mirodenii, ţesături şi mătăsuri.
Muzeul Maritim
*Muzeul Maritim amenajat la etajele I şi II ale Fortului “Saint John” cuprinde numeroase exponate privind dezvoltarea comerţului maritim şi a construirii de nave. Mi-a reţinut atenţia o străveche hartă colorată expusă pe două file de manuscris din pergament unde am putut descifra trei cuvinte scrise cu majuscule în limba latină: “Dalmatia”, “Croatia” şi “Scavonia” împreună cu anul 1720.
Închei însemnările mele cu aceste cuvinte ale scriitorului George Bernard Shaw: “Toţi aceia care caută Paradisul pe Pământ ar trebui să îl caute la Dubrovnik.”
