În cel mai recent număr (iunie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ion Popescu-Brădiceni aruncă, sub titlul ”Reinventarea capodoperei în literatura contemporană”, o privire lucidă și critică asupra literaturii actuale. Pornind de la constatarea că ”Literatura română contemporană cunoaște în prezent o criză evidentă”, semnatarul materialului încearcă, pas cu pas, să mai risipească din confuzia care s-a creat prin promovarea, deseori asiduă, a unor creații de valoare îndoielnică și să redefinească conceptul de operă literară.
În acest sens, îi sunt oferite cititorului repere importante din istoria curentelor literare și analize ale acestora, pentru a-l ajuta să-și definească un sistem de valori corect, deoarece ”literatura presupune o formă, un conținut, o expresie, o hermeneutică aferentă”.
La 175 de ani de la naștere, poetului național Mihai Eminescu îi este dedicat materialul ”Luceafărul, de Mihai Eminescu, în limba polonă – sau Despre un novum fericit de transpunere lirică în limba lui Adam Mickiewicz”, sub semnătura lui Nicolae Mareș.
Transpunerea respectivă a fost înfăptuită de poeta poloneză Ludmila Marjanska, care a tradus ”unul dintre poemele reprezentative, cel mai complex și foarte dificil pentru a fi redat artistic într-o limbă slavă” (în total fiind 20 de traducători polonezi care au redat lirica eminesciană în limba polonă). Această traducere a textului a fost realizată în jurul anului 1980.
Semnatarul articolului menționează: ”Recitindu-i traducerea, în acest an aniversar, mă frapează plăcut modul în care poeta poloneză a redat – aș spune cu talent – interfața dintre cele două planuri: terestru și cosmic, respectând aidoma structura compozițională a originalului”.
Sub deja cunoscutul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț a selectat câteva poezii din volumul omonim, apărut în 2023, în care, pe lângă obișnuita filosofare asupra existenței umane și a sensului acesteia, este aruncată o privire mai directă asupra enigmei numite om: ”ordinea prevalează oriunde/în natură/mai puțin în om/nu există limite/nici pentru culmile sublimului/nici pentru valurile fanteziei/omul poate construi civilizații/dar tot el le poate și distruge” (Captiv al formelor abstracte). Sau: ”Unii oameni cred că sunt liberi/doar dacă nu sunt sclavi/sau dacă nu sunt la închisoare/dar deseori ei sunt legați/prin simțurile lor/de obiecte sau de ființe/ei se atașează prin dorințe/și devin limitați” (Libertatea). Cunoașterea de sine și privirea mai profundă îndreptată spre propriul eu ne vor ajuta să ne înțelegem mai bine menirea pe Pământ și să organizăm mai judicios propriile acțiuni într-o existență, până la urmă, efemeră.
Sub titlul ”Alexandru Odobescu, neuitatul scriitor eseist”, Mihai Caba face un amplu portret biografic al scriitorului care a lăsat posterității opere precum ”Pseudo-kinegeticos” sau ”Doamna Chiajna”, opere incluse în programele școlare, dar care, ”surprinzător, au dispărut în neant de câteva decenii”. De la nașterea scriitorului s-au împlinit, pe 23 iunie, 191 de ani – aproape două veacuri, după cum observă autorul.
Trecând de la prezentarea primilor ani ai vieții la realizările atinse la maturitate, cronicarul care semnează aceste rânduri se oprește, în final, asupra destinului tragic al învățatului român: neputând găsi o ieșire rezonabilă din multitudinea de probleme – sentimentale, politice, juridice -, acesta își curmă zilele.
Un destin individual tragic, dar care nu poate șterge operele și faptele cărturarului român, care trebuie ajutat să dăinuie peste veacuri.
Spicuim din maximele și aforismele semnate de Nicolae Mareș:
Noblețea caracterului = Tăria muritorului.
Caracter = Suport spiritual de Dumnezeu dăruit.
Conștiință = Busolă în viața fiecăruia = Auto confidență = Somn liniștit /chiar și pe o piatră/.
Imnurile închinate Domnului = Flamuri întru eternitate.
Iubirea adevărată = Icoana sufletului întruchipată.
Pornind de la observația: ”Cartea este un obiect de mare finețe, care cuprinde în paginile sale întregi universuri, dar se rotește și în propriul său univers”, acad. Ioan Aurel-Pop oferă cititorului un foarte interesant eseu privind lectura și progresul spiritual, sub titlul ”Cartea și bucuria lecturii”. Arătând că ”succesul în viață nu s-a mai legat, din secolul al XVIII-lea încoace, exclusiv de pământ ori de bogăția materială, ci și de zestrea spirituală”, semnatarul articolului face și o comparație cu prezentul, ultratehnologizat și care deseori ”îngroapă” farmecul cărții tipărite, pentru a concluziona: ”Cărțile nu vor muri niciodată din lumea noastră omenească, indiferent de forma lor, dintr-un motiv foarte simplu: fără ele ne-am pierde esența umană și am deveni obiecte sau ființe moarte”.
Tot un eseu, interesant și inedit prin tema abordată, semnează și Al. Florin Țene, sub titlul ”Elogiul crimei prin prisma imanenței tragicului din literatura populară – o eroare morală și estetică”. Pornind de la premisa că ”nicio acțiune nu justifică crima, chiar și în folclor”, autorul arată că și pe tărâmul artei morala trebuie să predomine (chiar dacă este prezentată și latura negativă a existenței), opinând că ”Acțiunile din baladele „Meșterul Manole”, „Miorița”, „Toma Alimoș ” și „Cântecul lui Vălean” sunt de natură negativă, nicidecum pozitivă, întrucât încalcă morala creștină „Să nu ucizi”, iar ”Adepții mitizării încurajează încălcarea moralei creștine”. Asumându-și riscul de a fi combătut, autorul își argumentează spusele inclusiv cu referiri la filosofie și pledează pentru o imagine pozitivă care să fie transmisă posterității.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după artistul plastic român Adrian Ghenie, căruia Filip Tudora îi consacră, la final, un medalion sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ionuț Țene, Lucian Ciuchiță, George Petrovai, Passionaria Stoicescu, Ionel Necula, Tudor Nedelcea, Magdalena Mocanu, Mădălina Virginia Antonescu, Petru Ababii, Gelu Dragoș, Nicolae Șapcă, Ionel Muscalu, Mircea Popa, Mihai Călugărițoiu, Dan Busuioceanu, Lucia Cosmina Vlad, Constantin E. Ungureanu, Marin I., Arcuș, Carmen Manea, Petre Gigea-Gorun, Ioan Voicu, Kazimiera Illakowiczowna, Matteo Bianchi, Ben Todică, Florentin Smarandache, Maria Zavati Gardner.
Autor Mihai Gîndu
