Într-un dialog direct, lipsit de menajamente, Bobby Păunescu pune sub lupă una dintre cele mai dureroase realități ale României de după 1989: schimbarea promisă, dar niciodată dusă până la capăt.
Bobby Păunescu vorbește despre iluzia unei rupturi de trecut, despre felul în care românii au fost convinși că puterea s-a schimbat, deși mecanismele de control, influență și decizie au rămas aceleași. În analiza sa, falsa polarizare politică a funcționat mai degrabă ca un decor, în timp ce vechile elite s-au repliat, reinventate sub alte etichete, dar cu aceeași influență.
Discuția atinge puncte sensibile: continuitatea elitelor, fragilizarea legitimității statului și motivul pentru care România este privită astăzi cu suspiciune pe plan internațional. Bobby Păunescu explică de ce democrația românească a fost mai degrabă mimată decât consolidată și cum această ambiguitate a erodat, în timp, credibilitatea externă a țării.
Dincolo de politică, dialogul se extinde spre familie, societate și ideologiile contemporane care încearcă să rescrie valorile fundamentale. În viziunea lui Păunescu, miza nu este doar una politică, ci una profund identitară.
Întrebarea care traversează întreaga conversație rămâne una incomodă: ce s-a schimbat cu adevărat în România și cât din tot acest parcurs a fost doar teatru?
