La mai bine de zece ani de la aparitia primei legi de retrocedare a terenurilor confiscate de stat, functionarii Primariei Craiova si ai Prefecturii Dolj nu s-au dumirit nici pina acum cum sta treaba cu proprietatea. Din cauza lor, sute sau chiar mii de oameni bat si acum la portile instantelor in speranta ca vor obtine din partea magistratilor ceea ce nu le-au dat, din prostie sau rea vointa, functionarii primariei. Lipsa de comunicare intre departamentele de specialitate ale municipalitatii, la care se adauga lenea, indolenta si dispretul fata de contribuabilul de pe urma caruia isi primesc salariile, a dus la transformarea primariei intr-un loc unde moare orice speranta de dreptate. Atunci cind nu ratacesc sau pierd documente oficiale, functionarii interpreteaza in maniera proprie sau la comanda sefilor legile aflate in vigoare, reusind astfel sa incurce si mai tare lucrurile. Unul dintre cazurile care tinde sa bata toate recordurile este legat de disputa asupra proprietatii a 500 de metri patrati de teren intravilan din zona Romanesti, pentru care „se lupta“ de mai bine de zece ani Aurora Dimulescu si Luminita Fulger. Ambele parti sustin ca sint proprietare, primaria tinindu-le isonul, eliberind documente cind pentru una, cind pentru alta.
In 1956, Eugen Dimulescu, sotul Aurorei, a fost improprietarit de stat cu 1.500 de metri patrati in „punctul Romanesti – sosea Bechet“. Citiva ani mai tirziu, actul de improprietarire i-a fost anulat de regimul comunist. Dupa 1990, Dimulescu si-a cerut inapoi pamintul pe baza Legii 18/1991 si a Legii 1/2000, prefectul emitind in 1992 un ordin prin care ii reconstituia Aurorei Dimulescu 500 de metri patrati din cei 1.500, fara sa o puna efectiv in posesie. Doi ani mai tirziu, in 1994, un alt prefect a emis un alt ordin care il anula pe primul, dar care, la rindul lui, nu a fost pus in aplicare. Pamintul cu pricina era situat peste drum de casa familiei Dochia din strada Petrila, numarul 7, familie din care se tragea si Luminita Fulger, cea care a revendicat in instanta, in numele mamei sale, dreptul de proprietate asupra celor 500 mp. Aceasta a obtinut, in 1994, in instanta o sentinta irevocabila prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, moment in care a inceput si nebunia din salile de judecata in care au fost implicate si institutiile statului.
Blestemul pamintului
Intreaga tevatura legata de cei 500 de metri patrati a fost cauzata de existenta a doua strazi, Nicolae Romanescu si Bechet, care nu figurau la vremea aceea in nomenclatorul stradal. In anul 1956, prin mai multe acte normative au fost improprietariti tarani muncitori fara pamint, si nu salariati ai consiliilor locale, asa cum s-a intimplat in multe cazuri. Patru ani mai tirziu, in 1960, dindu-si seama ca a dat pamint cui nu trebuia, statul a anulat actele de proprietate ale celor care nu erau indreptatiti, printre acestia numarindu-se si familia Dimulescu. Familia Fulger nu a fost afectata de anularea actelor de proprietate deoarece nu fusese improprietarita, ci cumparase 1.500 mp de teren de la Mircea Paunescu, care beneficiase de 1.600 mp ca urmare a acelorasi acte normative de improprietarire din anul 1956. In aceasta perioada, taranii muncitori care fusesera improprietariti, precum si cei care cumparasera pamint au inceput sa-si construiasca locuinte, iar dupa citiva ani zona a inceput sa fie sistematizata si sa apara strazi ale viitorului cartier al Craiovei, Romanesti. Strada Petrila, fosta Oltet, a taiat proprietatea familiei Dochia in asa fel incit aproximativ 500 mp de teren au ramas peste strada, asa cum sustine Luminita Fulger, una dintre mostenitoare si titulara proceselor cu Aurora Dimulescu. Peste ani, Luminita Fulger, in numele mamei sale, a revendicat in instanta bucata de pamint ramasa fara numar cadastral cu iesire si in strada Petrila, si in bulevardul Romanescu. Instanta i-a dat cistig de cauza in procesul de revendicare in anul 1992. La rindul ei, sotia lui Eugen Dimulescu, Aurora, a facut si ea demersuri legale cerind acel teren pe baza Legii 18/1991. Prefectura i-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 500 mp, drept recunoscut printr-un ordin al prefectului in anul 1992. Doi ani mai tirziu, dupa ce Luminita Fulger obtinuse sentinta definitiva prin care era proprietara terenului in discutie, a instiintat prefectura de starea reala a lucrurilor, prefectul de atunci emitind un alt ordin care il anula pe primul. Nici unul din ordinele prefectilor date in aceasta cauza nu a produs efecte juridice pentru ca acestea nu au fost puse niciodata in aplicare. Pentru ca era prea batrina sa mai umble prin salile de judecata, Aurora Dimulescu si-a numit un procurator care sa o reprezinte in fata instantei in persoana lui Marin Vasilescu. Acesta si-a luat rolul in serios si a inceput sa se judece cu Fulger Luminita pentru bucata de teren pe care intre timp aceasta isi construise o casa.
Fostul prefect Calin crede ca un ordin tine loc de titlu de proprietate
Desi Luminita Fulger obtinuse din partea instantei o sentinta definitiva, functionarii Primariei Craiova au inceput sa-si dea in petec si sa emita adrese catre contestatarul Vasilescu si catre Dimulescu Aurora in care ii informau ca adevaratul proprietar al terenului din Romanesti este Eugen Dimulescu. Circul a inceput in 1998, cind primaria, sub semnatura primarului Vasile Bulucea, i-a comunicat Aurorei Dimulescu ca i s-a atribuit terenul in discutie prin ordinul prefectului 56/1992, care fusese de fapt anulat printr-un alt ordin emis in anul 1994. In anul 2000, Prefectura Dolj a revolutionat legile proprietatii, comunicind aceleiasi Dimulescu faptul ca este proprietara pe suprafata invocata ca urmare a ordinului prefectului 56/1992, uitind ca acel ordin fusese anulat. In adresa trimisa, prefectura ii comunica petentei ca ordinul amintit reprezinta titlul de proprietate, desi macar secretarul prefecturii trebuia sa stie ca un ordin al prefectului nu tine loc de titlu de proprietate, el avind doar rol de document premergator. In anul 2003, Vasile Bulucea pune iar gaz pe foc si (dez)informeaza prefectura printr-o adresa in care sustine ca „din evidentele noastre rezulta ca la adresa bulevardul Nicolae Romanescu nr. 171, fosta strada Bechetului, figureaza Vasilescu Marin“. Or, acesta nu era decit procuratorul Aurorei Dimulescu si nu proprietar. Cu un ultim „efort“ inainte de debarcare, prefectul Ion Calin pune si el sare pe rana, comunicindu-i Aurorei Dimulescu ca faimosul ordin 56 reprezinta titlul ei de proprietate. Pentru ca primarul Antonie Solomon n-a vrut sa iasa din cuvintul prefectului Calin, a semnat doua luni mai tirziu procesul-verbal de punere in posesie pe numele Dimulescu, la adresa Nicolae Romanescu, nr. 171, invocind acelasi act emis de prefect in anul 1992.
Razboiul certificatelor de nomenclatura stradala
In anul 2001, Luminita Fulger a dorit sa-si construiasca o casa pe terenul cistigat in instanta si a cerut primariei un certificat de nomenclatura stradala care ii era necesar pentru obtinerea autorizatiei de construire. Pentru ca terenul nu avea numar stradal, Daniela Nadolu, inspector de specialitate in cadrul Directiei de urbanism, s-a deplasat la fata locului si a decis ca terenul respectiv trebuie sa poarte un numar, 171A, pe strada Romanescu, desi petenta ceruse numar pentru strada Petrila. Nadolu si-a motivat decizia prin faptul ca terenul avea iesire si in strada Petrila, si in strada Romanescu, fapt pentru care a ales-o pe cea importanta, adica Romanescu. Pe 10 ianuarie 2004, functionara primariei a intocmit certificatul de nomenclatura stradala nr. 24 in care sustine: „imobilul situat la adresa strada Petrila, intersectia cu strada Bechetului si Ecoului, fara numar, figureaza in nomenclatorul strazilor municipiului Craiova la adresa strada Nicolae Romanescu 171 A“. Cu alte cuvinte, un teren dintr-o alta strada a fost stramutat dintr-un condei la prima inspiratie la o alta adresa. Pentru ca primariei nu i s-au parut suficiente incurcaturile facute, a emis si pentru Dimulescu Aurora un CNS pentru adresa Romanescu, nr. 9A, in conditiile in care institutia sustinea sus si tare ca terenul de la 171 este de fapt al lui Dimulescu. Prin actele emise, primaria a reusit astfel sa complice si mai mult lucrurile, prelungind pina la absurd un proces care ar fi putut sa nu existe!
