Boieri de vita nobila, Bibestii au fost unii dintre cei mai mari mosieri din Romania antebelica si interbelica. La Corcova – Mehedinti, detineau peste 2.000 de hectare de pamint pe care-l aveau dat in parte sau pentru care angajau administratori. Oameni umblati prin toata lumea, Bibestii incepusera, pe la 1920, sa infiinteze plantatii de vita-de-vie nobila. Cind printul Anton Bibescu, proprietarul mosiei de la Corcova, a ajuns la 100 de hectare de vita-de-vie nobila, si-a dat seama ca-i trebuie un specialist viticol si daca se poate din Franta, ale carei vinuri le degustase de atitea ori.
O lume de mult apusa in care boierii care traiau, ca si acum, in Bucuresti veneau la mosie in calesti trase de cai mai bintuie si acum amintirile batrinilor din Corcova, care, chiar daca nu au vazut, au auzit povestindu-se. Moda era ca vara sa stai la mosie, iar iarna sa-ti cheltuiesti banii in capitalele Europei. Parisul dadea tonul si acolo erau celebrele saloane in care se facea si se desfacea politica lumii. Anton Bibescu, pe atunci ambasador in Portugalia al proaspetei Romanii, l-a invitat pe Nicolae Titulescu, ambasador in Franta, la mosia sa de la Corcova. Bibescu l-a rugat pe Titulescu sa-l ajute sa gaseasca un administrator francez tinar si sarac care sa se ocupe, in primul rind, de viile nobile abia plantate si dupa aceea de tot ceea ce insemna mosia Corcova. Pretuind prietenia printului, Titulescu l-a adus la conac pe seful promotiei de la Universitatea din Montpellier, tinarul Ahille Soujet.
In umbra printului si-a facut avere
Sarac, dar inteligent, tinarul Soujet s-a pus pe treaba, fiind sigur ca la umbra boierilor Bibescu isi va rostui si el o mica avere. A plantat insa 100 de hectare de vie, a construit crama moderna pentru acele timpuri si a inceput sa puna bazele administratiei moderne pe mosia printului.
Atasat definitiv de dealurile subcarpatice si de Podisul Getic, francezul s-a insurat cu o frantuzoaica careia i-a construit un conac, mai frumos si mai aratos decit al printului. Soujet a dorit sa creeze la Corcova o mica industrie, in consecinta, construind o fabrica de caramida, de tigla, de teracota si o fabrica de otet.
Conacul lui Soujet este construit cu primele materiale de constructie produse la mosie, dintr-o argila care rivaliza cu cea de Jimbolia. Incet-incet, taranii l-au vazut din ce in ce mai rar pe Anton Bibescu, dar s-au obisnuit cu Soujet, care devenea pe zi ce trecea tot mai boier. A cumparat pamint de la print si de unde a putut, incropindu-si propria mosioara, din care i-a crescut pe cei doi fii, Rene si Emanuel. De Bibesti s-a auzit din ce in ce mai rar, in povestile corcovenilor doar Marta Bibescu a ramas, pentru ca a uluit tot podisul in ziua in care a descins la Corcova din masina ei cu roti si cu spite. Taranii nu stiau de ce masina Martei, daca e trasura, nu e trasa de cai, si, daca e masina, de ce are spite de car. Copiii lui Soujet au facut moara cu gater, iar Emanuel si-a construit micul sau conac care nu are nici pe departe arhitectura si monumentalitatea conacului tatalui sau.
Copil de francez, Emanuel a avut domiciliu fortat la Pitesti
Cel care s-a legat de locuri ca si tatal sau a fost Emanuel Soujet. Dupa venirea comunistilor la putere, cind i s-a confiscat tot, Rene a plecat in Franta, dar Emanuel a ramas, crezind ca nu e dracu’ atit de negru. S-a inselat. A fost saltat cu ce avea pe el si a fost nevoit sa „execute“ domiciliul fortat la Pitesti, unde a ramas pentru tot restul zilelor. Peste ani, cind furia impotriva celor care facusera avere s-a mai domolit, Emanuel a venit la Corcova doar pentru a stramuta osemintele batrinului Soujet, mort inainte de prapad. De fabricile construite de tatal sau s-a ales praful, fiind darimate de un neica nimeni, pe numele sau Marcu. Conacul in care a functionat una dintre fermele fostului IAS a fost cumparat de un fost boier din Bucuresti, paminturile Bibestilor si ale lui Soujet au ramas la cheremul te miri cui, iar lumea s-a intors in urma cu 100 de ani. Insa, din aceasta lume lipsec Bibestii si Soujet.
