Minunatiile legate de Legea fondului funciar se pare ca nu au limite, mai ales cind sint implicate persoane cu multa imaginatie. In comuna Danciulesti exista un caz care stirneste si risul, si plinsul in acelasi timp. Intr-o noapte, Gheorghe Stan a visat ca bunicul sau mai avea mult pamint in comuna. Si uite-asa, cu de la sine putere, fara nici un act la mina, s-a apucat sa-si imprejmuiasca terenul. Nu conta ca intre timp, terenul intrase in domeniul statului sau ca devenise bun public. Gheorghe Stan s-a apucat sa-si imprejmuiasca presupusa mosie, chit ca locuitorii satului nu erau de acord. Asa s-a ajuns ca pe 22.02.2002 mai multe familii, printre care si Gheorghe Panait, sa constate ca terenul din fata portii fusese arat, plantat cu arbori si… ingradit cu un gard de sirma, suplimentat cu citeva fire de sirma ghimpata. Daca n-ai fi stiut despre ce era vorba, cind treceai prin fata gospodariei lui nea Panait puteai sa crezi ca este vorba de o cazemata sau despre orice altceva, numai de o casa de oameni nu. Si asta pentru ca oricine ar fi vazut cum stau lucrurile la fata locului si-ar fi pus o intrebare fireasca: pe unde ies acesti oameni din curte? Enigma avea sa fie dezlegata dupa ce l-am strigat pe nea Panait, care a iesit la poarta, iar ca sa putem vorbi a trebuit sa escaladeze gardul de sirma.
„Ba, de ce te urcasi pe gardu’ meu?“
Chiar in acel moment a aparut si proprietarul gardului, Gheorghe Stan, care alerga spre noi parca prins de friguri, urlind cu o falca in cer si cu una-n pamint: „Ce cautati voi la poarta mea? Ba, de ce te urcasi pe gardu’ meu? Sa mi-l darimi? O sa te pun sa mi-l platesti“. Am incercat sa-l linistim, dar fara sorti de izbinda. Stan era suparat pe tot satul si chiar pe reporterii Gazetei de Sud. „Bine – l-am intrebat -, dar oamenii acestia cum pot iesi din casa?“ Raspunsul a venit prompt: „Nu ma intereseaza, ba, pe mine, sa o ia prin fundul gradinii, sa ocoleasca tot satul, daca vor sa ajunga la poarta! Pe aici, bunicul meu a avut mosie. Tin minte asta, iar cu voia sau fara voia voastra, eu imi voi recupera toata mosia! Nu face nimeni legea aici, in comuna“. L-am cautat pe primarul comunei Danciulesti, Gheorghe Baluta, pentru a-l ruga sa ne explice cum poate sa traiasca o familie sechestrata in propria gospodarie. Pretentiile noastre se pare ca au fost exagerate.
Era prea tirziu pentru a-l mai gasi pe primar si, din spusele satenilor, chiar daca l-am fi gasit, am fi vorbit singuri. Inspectia in Constructii si-a facut datoria, in sensul ca i-a aplicat lui Gheorghe Stan o amenda de zece milioane si l-a pus sa isi retraga gardul pe care l-a construit fara autorizatie. Proprietarul a replicat: „Nu e treaba voastra, ba! Am amenda, da’ mi-am bagat contestatie. Si dac-o fi sa-l demolez, il demolez, dar dupa aia iar il ridic, ca, daca eu vreau sa fie gard aici, gard va fi“. In toata aceasta poveste absurda, in care nici politia si nici edilii nu-si fac datoria, primarul are si el o contributie, in sensul ca s-a dus la fata locului, a vazut, a constatat si a plecat. Rezultatul: gardul a ramas la loc, iar „sechestratii“ trebuie sa-l escaladeze.
Proces-verbal cu stiompi
Dar iata procesul-verbal incheiat de primar: „Proces-verbal incheiat azi, 10.02.2002. Subsemnatii Baluta Gheorghe, primarul CL Danciulesti, Andrei Emilian, viceprimar al CL Danciulesti Gorj, si plt. Schiopu Dragos, sef post Politia Danciulesti-Gorj. Azi, data de mai sus, ne-am deplasat in teren la sesizarea scrisa la domnul Panait Gheorghe din satul Obirsia – Danciulesti Gorj, prin care arata ca doamna Radu Maria si Stan Gheorghe pe data de 07.02.2002 i-au arat iesirea din gospodarie si cu mai mult timp in urma acesta a batut niste stiompi inchizindu-i intrarea in gospodarie. In teren, comisia a constatat caci s-a arat calea de acces la locuinta lui Panait Gheorghe. Fata de acestea comisia dispune lasarea libera de intrare in gospodaria lui Panait Gheorghe. In caz ca nu se vor respecta cele dispuse de comisie, acestia sint indrumati sa se adreseze instantei de judecata din Tirgu-Carbunesti. Stan Gheorghe sustine ca terenul este proprietatea lui. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal“.
