Cei patru ani ca Secretar General Adjunct al „OrganizaţieiCooperării Economice a Mării Negre”/O.C.E.M.N. cu sediul la Istanbul mi-au oferit prilejul de a cunoaşte multe obiective istorice din zona Bosforului. Plăcerea vizitelor mele a fost împărţită cu cea a membrilor familiei (soţia şi cei doi fii ai noştri) care au venit deseori la Istanbul în perioadele vacanţelor şi, respectiv, ale concediilor acestora.
Palatul Topkapî
*Palatul Topkapî a fost reşedinţa Sultanilor timp de aproape patru secole (1465-1856). Pe locul unde există astăzi acel Palat se afla încă din epoca bizantină Acropola Constantinopolului. Este un complex imens pe o suprafaţă de peste 700 de mii de metri pătraţi cu patru curţi interioare, care găzduieşte numeroase edificii: pavilioanele; băile turceşti; sala de arme; colecţiile de bijuterii; fostul harem; palatul interior; terasa imperială; sala de audienţe; trezoreria; grădinile; fântânile ş.a.
Turnul Galata
*Turnul Galata. Împăratul Bizanţului, Justinian avusese un Turn în zona numită Galata care a fost distrus de cruciaţi în anul 1204. Mai târziu, în anul 1267 acolo a fost stabilită o colonie genoveză, ridicându-se un alt Turn în stil romanesc în scopuri de apărare, denumit Christea Turris/Turnul lui Hristos cu înălţimea de aproape 70 de metri. După cucerirea Constantinopolului în anul 1453 Turnul respectiv şi-a încetat rolul defensiv, dar din 1717 el a fost utilizat spre a se vedea eventuale incendii pe raza oraşului.
Turnul Fecioarei
*Turnul Fecioarei este situat pe o micuţă insulă din mijlocul Bosforului, fiind construit în 1725 ca turn de veghe de către otomani. Dintre legendele legate de acest Turn voi aminti una: un împărat avea o fiică despre care un Oracol i-a prevestit că la împlinirea vârstei de 18 ani, aceasta va fi ucisă de un şarpe veninos; de aceea, ea a fost dusă departe de orice loc pământesc şi închisă într-un turn izolat din mijlocul Bosforului unde doar tatăl ei avea acces; acesta i-a adus un coş mare cu fructe de ziua frumoasei aniversări, dar un şarpe care se ascunsese în coş a reuşit să o muşte şi astfel să îi curme viaţa după cum era profeţia.
Palatul Çirağan
*Palatul Çirağan a fost construit la ordinul Sultanului Abdulaziz între anii 1863 şi 1867. Este decorat în interior cu lambriuri, iar în exterior cu marmură colorată. Pentru mine avea o semnificaţie deosebită deoarece aici s-a semnat „actul de naştere” al O.C.E.M.N. la 25 iunie 1992 de către cei 11 şefi de state şi de guverne din regiune.
Palatul Çirağan Foto: Alexxx Malev, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
Palatul Dolmabahçe
*Palatul Dolmabahçe a fost construit după planurile arhitecţilor armeni Karabe şi Nikogos Balian pentru Sultanul Abdulmecit (1839-1861), familia acestuia mutându-se aici după ce a părăsit Palatul Topkapî, reşedinţa imperială otomană din timpurile medievale. Este un edificiu somptuos cu 285 de camere şi 43 de saloane; candelabrele din cristal de Boemia cântăresc împreună 4 tone (cel mai mare conţinând 660 de becuri), iar faţada dinspre Bosfor are o lungime de 500 de metri.
Moscheea Süleymaniye
*Moscheea Süleymaniye proiectată de arhitectul imperial Mimar Sinan a fost comandată de către Sultanul Suleiman Magnificul (1520-1566). Ea conţine un Mausoleu octogonal separat al soţiei sale, Hürrem Sultan/Roxelana. Moscheea este înaltă de 53 de metri şi are 4 Minarete.
Cisterna-Basilică
*Cisterna-Basilică datează din secolul al VI-lea D.Hr., fiind construită în perioada domniei Împăratului Justinian I pentru alimentarea cu apă a Palatului Imperial. Se mai numeşte Palatul Scufundat datorită celor 336 de coloane de marmură în stil corintic sau doric de câte 9 metri înălţime, ce se înalţă din luciul apei, părând incomensurabile. Principala atracţie o constituie cele două capete ale Meduzei.
Moscheea „Sultan Ahmed”/Moscheea Albastră
*Moscheea „Sultan Ahmed”/Moscheea Albastră a fost zidită în timpul domniei lui Ahmed I între anii 1609 şi 1617, având o capacitate de 10 mii de persoane. Este înconjurată de 4 semi-domuri şi 6 Minarete, fiind decorată în interior cu splendide motive florale şi geometrice, alcătuite din renumitele „plăcuţe albastre de Iznik”.
Moscheea Albastră Foto: Benh LIEU SONG (Flickr), CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
Muzeul-Biserică „Hagia Sophia”
*Muzeul-Biserică „Hagia Sophia” a fost construit din ordinul Împăratului Justinian (527-565), servind drept Catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol până în anul 1453 când a fost transformată în moschee. Regimul secular al lui Atatürk a transformat acel grandios edificiu în muzeu. Are următoarele caracteristici: lungime – 73 de metri; lăţime – 82 de metri; înălţime – 55 de metri; 4 minarete înalte de 60 de metri.
Fortăreaţa Rumeli
*Fortăreaţa Rumeli a fost ridicată la comanda Sultanului Mohamed al II-lea în perioada 1451-1452. După cucerirea otomană a oraşului ea a servit ca punct de control vamal şi, în regim temporar, ca închisoare.
*Moscheea Sultanului Baiazid al II-lea are circa 40 de metri pătraţi, iar pe acoperişul ei se află 24 de cupole mici şi o cupolă centrală susţinută de patru semi-domuri.
Hipodromul At Meydani
*Hipodromul At Meydani a fost la origine un centru sportiv (specializat pentru cursele de cai) şi social al Capitalei Imperiului Bizantin. Amenajarea acestuia a aparţinut, în anul 203 D.Hr., Împăratului Septimius Severus. În zona hipodromului poate fi admirat anticul Obelisc al Faraonului Tutmes al III-lea (1490 Î.Hr.) adus la Constantinopol din complexul Karnak/Luxor de către Teodosie cel Mare în anul 390 D.Hr.
*Moscheea Ortaköy datează din anul 1856, fiind construită din ordinul Sultanului Abdul-Medjid. Este o combinaţie armonioasă între două stiluri: otoman târziu şi baroc european. Interiorul este decorat cu marmură, plăci de culoare roz şi caligrafii coranice executate de însuşi Sultanul fondator împreună cu Hattat, maestrul caligraf al acestuia.
Moscheea Rustem Paşa
*Moscheea Rustem Paşa poartă numele celui care a fost prim-ministru al puternicului Sultan Suleyman Magnificul. Moscheea a fost decorată cu „plăcuţe de Iznik”, dar de culoare roşie, nu albastră – ceea ce constituia un privilegiu pentru familia imperială otomană.
Moscheea Mihrimah Sultan
*Moscheea Mihrimah Sultan este o operă a renumitului arhitect Mimar Sinan şi a fost dedicată singurei fiice a lui Suleyman Magnificul, care s-a căsătorit cu primul-ministru al tatălui ei. Moscheea se remarcă prin numeroasele sale ferestre.
*Palatul Beylerbeyi este o reşedinţă imperială de vară, construită în anul 1860 pe malul asiatic al Bosforului. Acest edificiu foarte ornamentat atât în exterior, cât şi în interior a aparţinut guvernatorului general al Istanbulului.
Bosforul
Am găsit în lecturile mele două frumoase poezii despre „strâmtoarea albastră”, compuse de poetul român Vasile Alecsandri cu care voi încheia acest articol:
i) Una dintre ele se numeşte Bosforul din care redau primele trei strofe: „Dormea în neliniştire Bosforul fără valuri,/Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri,/Ca un balaur verde în lupte ostenit./Din zori şi până-n noapte, pe umeri el purtase/Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase/Spre-Apus şi Răsărit./Acum desmierdat, însă, de-a ginilor (geniilor rele în credinţa islamică – n.n.) suflare,/Se legăna molatic cu-o leneşă mişcare/Şi, ca oglindă vie,/Sub cer se întindea,/Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,/Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,/Cu faţa sa bălaie în el se oglindea./Precum acele paseri, străine călătoare,/Ce se abat în şesuri la asfinţit de soare,/Strângând ale lor aripi căzute de lung zbor,/Mulţime de corăbii cu pânzele-nvelite/Stau umbre uriaşe, fantasme neclintite/Pe luciul Bosfor.”
Pescarul Bosforului
ii) Cealaltă poezie – scrisă la Constantinopole în iunie 1845 – este intitulată Pescarul Bosforului şi începe astfel: “De-ar vrea înaltul prooroc,/Mohamed strălucit,/Să-mi fie ziua cu noroc/Şi dorul împlinit!/De-aş prinde-acum în mreaja mea/Pe-a mărei împărat/Ce poartă-n frunte-o mare stea,/Un talisman bogat./Eu care sunt un biet păscar (pescar – n.n.)/Purtat din val în val,/Eu care dorm în Iuschiudar (Üsküdar, un cartier antic situat în partea asiatică a Istanbulului – n.n.) /În iarba de pe mal,/Eu, Abdulah cel mai voinic/Vâslaş de pe Bosfor/Ce n-am decât un biet caic (o luntre orientală uşoară – n.n.)/Ş-un suflet plin de dor!”.
