Béla Bartók
Béla Bartók, născut pe 25 martie 1881, în Nagyszentmiklós (azi Sânnicolau Mare), a fost un compozitor și pianist maghiar, unul dintre reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția în Bratislava (Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde, între 1908 și 1934, a funcționat ca profesor de pian. În primele sale opere, Béla Bartók s-a orientat înspre tradiția muzicii vest-europene, fiind, în special, influențat de Johannes Brahms sau Claude Debussy. În 1924, Societatea Compozitorilor Români a organizat un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Béla Bartók, ocazie cu care Enescu a cântat, acompaniat la pian de Bartók însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar a revenit la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian şi orchestră, dar a stârnit interes și prin alte opus-uri pianistice ale sale. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în SUA, unde a lucrat pe lângă Columbia University și ca profesor de muzică la New York, având venituri financiare modeste. A murit de leucemie pe 26 septembrie 1945, în New York.
