Până acum, în cazul unui pacient în stare vegetativă, nu putea fi „măsurată“ eventuala comunicare între celulele creierului. Având în vedere că pacientul nu putea să comunice cu lumea externă, situaţia cerebrală reală nu a putut fi obiectul unei evaluări ştiinţifice. Însă, acum situaţia s-a schimbat, relatează corriere.it. Datorită unei combinaţii între stimularea magnetică transcraniană şi electroencefalogramă, specialiştii au putut „asculta“ dialogul între diferitele zone cerebrale la pacienţii cu leziuni cerebrale grave, aflaţi în stare vegetativă. Tehnica a fost studiată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Milano, Italia, în colaborare cu specialiştii de la Coma Science Group din Liège şi a fost descrisă pe larg în revista ştiinţifică Brain. Experienţa conştientă poate fi generată în întregime în interiorul creierului, aşa cum se întâmplă, de exemplu, atunci când visăm şi suntem complet deconectaţi de lumea exterioară. Oricum, până în prezent, gradul de conştienţă al unei persoane se putea baza doar pe capacitatea individului de a comunica în orice fel cu lumea exterioară. Este suficientă o mişcare de pleoape pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a arăta o emoţie. Alteori, în schimb, imobilitatea e absolută şi doar bătăile inimii şi aparatele înregistrează un semn de viaţă, altfel imposibil de comunicat. Este cazul acelor pacienţi care, după ce au supravieţuit unei leziuni cerebrale grave, îşi pot recupera cunoştinţa, fără însă a-şi recupera capacitatea de a înţelege, de a se mişca şi de a comunica. Iată de aceea importanţa acestei metode verificate de echipa de specialişti coordonaţi de Marcello Massimini, de la Universitatea din Milano, în colaborare cu colegii lor de Coma Science Group de la Univeristate din Liège, Belgia.
Măsurători în premieră
Cele două echipe au reuşit să măsoare comunicarea între zonele cerebrale şi să demonstreze cum pot fi diferenţiaţi la nivel individual pacienţii în stare vegetativă (Vs) şi pacienţii care îşi recuperează la nivel minim cunoştinţa (Mcs). Este important de precizat că o astfel de măsurătoare poate fi efectuată la patul pacientului şi nu necesită nici funcţionalitatea simţurilor, nici ca subiectul să înţeleagă sau să îndeplinească vreo comandă. Rezultatele experimentului ar putea fi de real ajutor în domeniul clinic, având în vedere că diferenţierea între pacienţii Vs şi Mcs poate fi atât de dificilă, încât în nu mai puţin de 40 la sută dintre cazuri se poate ajunge la o eroare de diagnosticare. Combinaţia între stimularea magnetică transcraniană (Tms) şi electroencefalogramă (Eeg) la 17 pacienţi cu leziuni cerebrale grave a indicat evoluaţia comei spre alte stări clinice. „Combinaţia Tms-Eeg permite măsurarea în mod direct şi neinvaziv a comunicării interne la nivel cerebral, o condiţie care pentru neuroştiinţele teoretice este necesară pentru a se stabili gradul de conştienţă. De altfel, studii precedente au demonstrat că abordarea bazată pe Tms-Eeg permite identificarea stărilor în care cunoştinţa este prezentă (starea de veghe, somn) şi stările în care cunoştinţa este redusă sau absentă (somn, anestezie)“, a explicat Marcello Massimini. În cazul pacienţilor Vs, care, din punct de vedere comportamental, sunt treji, cu ochii deschişi, dar sunt incapabili să răspundă la stimuli, Tms-Eeg a demonstrat absenţa comunicării între zonele corticale, după cum s-a observat precedent în somn sau în anestezie. În schimb, la pacienţii Mcs, care prezintă semne minime de conştienţă, Tms a indicat că această comunicare între zonele corticale este conservată şi eficientă, independent de capacitatea pacientului de a comunica de fapt cu mediul extern.
• Delia Pătru
