de Erica Jong, Editura TREI, Colecţia Eroscop, Traducere de Monica Vlad
Erica Jong face parte din pleiada de scriitoare americane care au deschis o cale prin jungla editorială dominată de bărbaţi, într-o Americă unde legea o făceau Ezra Pound şi T.S. Eliott, în poezie, sau Vladimir Nabokov ori Saul Bellow, în proză. Şi nu doar aceste nume, fireşte.
A debutat în 1971 cu un volum de poezie, „Legume şi fructe“, bine primit de critica americană, într-o perioadă când cărţile unor Germaine Greer, Anne Sexton sau Sylvia Plath impuseseră deja o „linie“, ba chiar mai mult, o atitudine de viaţă şi de scris.
După ce s-a întors din Germania, unde îşi urmase soţul, medic militar, Erica Jong a fost sfătuită de editorul ei, căruia-i prezentase manuscrisul unui roman, să abandoneze calea urmată şi să scrie roman „cu vocea feminină din poemele sale“. Autoarea i-a urmat sfatul şi aşa a apărut în 1973, pe piaţa editorială americană aflată în febra celui de-al doilea val al mişcării feministe, „Teama de zbor“.
Deşi nu s-a bucurat de un succes instantaneu, acest roman care descrie fără false pudori sau inhibiţii revelaţiile sexuale ale unei femei care experimentează libertatea de exprimare în toate datele ei naturale a fost salutat de importanţi scriitori ai epocii. John Updike a scris laudativ în New Yorker despre tribulaţiile erotice ale Isadorei Wing, eroina de 20 de ani aflată în căutarea dragostei, dar care primeşte sex, sex şi nimic altceva. Henry Miller, un autor cult al literaturii erotice americane, a scris entuziast despre roman în New York Times şi a prezis cărţii un viitor strălucit. A avut dreptate: s-a vândut în milioane de exemplare.
La aproape 40 de ani de la ediţia americană, ceea ce cititorul român poate citi azi nu îi mai poate da vertije, însă. Între timp, literatura a „evoluat“, în orice caz a sedimentat ceea ce achiziţionase în materie de „curaj“ şi inovaţie în registrul gingaş al amorului explicit. Însă, subtilitatea cărţii, fina psihologie a unei autoare care a absolvit Columbia University se fac simţite şi azi la lectură. Este cartea unei femei care se descoperă pe sine, aşa cum este, cu avânturile şi impulsurile sale erotice, cu inhibiţiile educate într-o conformistă tradiţie, în confruntarea cu „celălalt sex“. Călătoria tinerei eroine în Europa este prilejul unei descoperiri de sine, precum şi al unei încrâncenate căutări interioare, aşa cum este descrisă de vocea narativă aflată în căutarea „gralului“ erotic, într-o apoteoză a unei cunoaşteri negative şi contrariante: „Am învăţat ce era un orgasm de la D.H. Lawrence, deghizat în Doamna Chatterley. Am învăţat de la el că toate femeile venerează «phallos»-ul – aşa cum îl scria el atât de bizar. Am învăţat de la Shaw că femeile nu pot fi niciodată artiste; am învăţat de la Dostoievski că nu au sentimente religioase; am învăţat de la Swift şi Poe că au prea multe sentimente religioase (şi astfel nu pot fi niciodată destul de raţionale); am învăţat de la Faulkner că sunt mame-pământ şi sunt una cu luna, valurile şi recoltele; am învăţat de la Freud că au superegouri deficitare şi sunt pentru totdeauna «incomplete» pentru că le lipseşte singurul lucru pe care merită să-l ai pe lumea asta: penisul“.
Este un soi de decalog pe care Erica Jong se străduieşte să-l demitizeze şi să ofere femeii care este, dar şi celorlalte semene ale ei, libertatea de creaţie care le poate face egale, uneori, cu bărbaţii purtători de „faloscript“. Eu zic că reuşeşte.
