Alexandru are un an şi şase luni şi este crescut de bunicul său. Mama copilului a plecat la muncă în Spania pentru a strânge bani ca să-şi întreţină familia.
Satul Creţeşti din Gorj pare uitat de lume: uliţa plină de gropi şi neasfaltată nu este bătută de prea mulţi trecători. Oprim în faţa unei curţi vechi şi strigăm. Din casa marcată de trecerea timpului iese un bărbat de 52 de ani, care-şi ridică şapca în semn de salut. Viaţa lui Constantin Gelatu a fost mereu plină de greutăţi: însurat de tânăr, Costel a fost părăsit de soţia sa când fiica lor cea mică avea doar doi ani. Soţia a plecat cu fata cea mare, mezina rămânând la Creţeşti, unde a fost crescută de Constantin Gelatu. „Am fost şi mamă, şi tată pentru fata mea. Am crescut-o aşa cum am putut“, a afirmat Costel Gelatu.
Primul nepot
Mezina a adus pe lume pe când era încă minoră un băiat frumos şi sănătos. Deşi viaţa a fost grea, tânăra nu şi-a părăsit copilul. „Nu este bine să renunţi la un copil. El este un dar de la Dumnezeu şi am decis să avem grijă de el. Viaţa este grea, eu am muncit câţiva ani la sonde, la Ţicleni, dar nu am pensie de acolo. Nu am nici un venit. În luna ianuarie, fata mea a plecat la muncă în Spania şi eu am rămas acasă, cu Alexandru, care este trecut pe numele meu întrucât tatăl său nu a vrut să-l recunoască“, a spus Costel. Casa lui are doar două camere. Bunicul doarme împreună cu nepotul său, Alexandru. „Va veni şi fata mea de Paşte, pentru că îi este dor de Alex şi, chiar dacă ne trimite lunar câte 300 de euro, vrea să mai stea şi ea cu micuţul ei“.
Alexandru este un băieţel blond şi foarte neastâmpărat. L-am găsit închis în camera sa: „Am fost să cumpăr mâncare, iar pe Alex l-am lăsat singur acasă. Nu îl am decât pe el, am grijă de el, mâncăm împreună, îi cumpăr haine şi dulciuri. Nu l-am scos din casă, iar în sat nu sunt copii de o seamă cu el“, povesteşte bărbatul.
