În urmă cu o sută de ani, zeci de ţărani săraci din comuna Arcani au luat drumul Americii, în speranţa unei vieţi mai bune. Aceştia au fost de la măturători şi ospătari până la lucrători în uzinele Ford, iar unii au devenit proprietari de restaurante şi magazine.
21 de localnici din Arcani au plecat în Statele Unite ale Americii, în căutarea bunăstării. Cei mai mulţi s-au întors acasă, dar patru s-au stabilit în America. Gorjenii plecaţi peste Ocean şi-au transpus în versuri sentimentele. Acest episod inedit şi foarte puţin cunoscut din istoria comunei Arcani a fost cercetat, în 1967, de Grigore Pupăză, un renumit profesor şi om de cultură. Studiul a fost întocmit cu ocazia susţinerii gradului didactic I. Acum, fiul său, profesorul pensionar Dan Pupăză, vrea ca această lucrare să vadă lumina tiparului. El a continuat cercetările tatălui său şi a descoperit noi dovezi ale emigraţiei localnicilor din Arcani, precum şi pe urmaşii celor plecaţi în SUA. Cartea, care va fi lansată în toamna acestui an, cuprinde istorisirile emigranţilor, şi folclorul creat de aceştia. Dan Pupăză deţine de la tatăl său un album original, în care sunt transcrise compoziţiile celor aflaţi departe de casă. În plus, a reuşit să scoată la iveală fotografii şi alte mărturii legate de aventura americană a localnicilor, care au plecat în opinci şi s-au întors în pantofi şi cu papion. Potrivit cercetărilor realizate de Grigore Pupăză, emigrarea ţăranilor din Arcani în Statele Unite ale Americii s-a produs între 1905 şi 1913.
Casa şi cişmeaua lui John Petcu
Urmaşii emigranţilor în America încearcă să afle adevărul în legătură cu înaintaşii lor. Minodora Albulescu şi Ana Mareş sunt nepoatele lui John Petcu, aşa cum i-a rămas numele după ce s-a întors din America. Pe numele său adevărat Ion Petcu, acesta este unul din cei mai vestiţi emigranţi din Arcani. Şi acum dăinuie casa construită de el. Locuinţa are o arhitectură specială, o îmbinare între stilul american şi cel românesc.
De asemenea, John Petcu a făcut, lângă casa lui, o cişmea publică. Acesta a plecat în SUA pe când avea 18 ani şi a trăit timp de 12 ani visul american. A fost înrolat în armata americană mai mulţi ani, după care s-a angajat ospătar. Pentru că era un bărbat arătos, fiica patronului s-a îndrăgostit de el şi s-au căsătorit. În scurt timp, John Petcu a devenit proprietarul unor lanţuri de magazine şi restaurante. Însă, dorul de ţară îl măcina, astfel încât s-a hotărât să fugă din America împreună cu o rudă, fără să spună nimic soţiei. Ajuns în ţară, a cumpărat pământ, şi-a construit o casă şi şi-a ajutat familia şi rudele.
„Ne povestea mama că lui bunicu’ i se făcuse dor şi de mătura din spatele uşii şi nu a mai putut să stea în America şi a fugit acasă. Nu i-a spus nimic soţiei. S-a îmbarcat pe vapor împreună cu o rudă şi s-a întors acasă cu o sumă mare de bani. I-a ajutat pe toţi, a cumpărat pământ, şi-a construit o casă, care mai este şi acum“, a povestit Minodora Albulescu, nepoata lui John Petcu.
Un emigrant s-a însurat cu fata primarului
Urmaşii ţăranilor emigranţi din Arcani au ajuns oameni cu statut în societate. Maria Cazan, directoarea Centrului de Transfuzii Sanguine din Gorj, este nepoata lui Isaia Bâcoi, care a pleca în America la 19 ani şi s-a întors după 11 ani. S-a dus sărac şi s-a întors bogat, fiind privit ca un om de vază în comunitate, astfel că s-a căsătorit cu fiica primarului din vremea respectivă. Ca şi ceilalţi localnici plecaţi în America, şi el şi-a cumpărat terenuri, şi-a construit o casă şi şi-a susţinut financiar familia. „Sărăcia i-a împins să plece. S-au realizat în America. A plecat om sărac şi s-a întors bogat. A emigrat în jurul vârstei de 19 ani şi s-a întors la 31 de ani. Bunicul meu a fost muncitor la uzinele Ford. S-a întors acasă cu bani mulţi şi s-a căsătorit cu fiica primarului. A murit repede, la 53 de ani. A fost un om modest şi bun la suflet“, a povestit Maria.
Vasile Bălăveanu s-a călugărit
Vasile Bălăveanu a fost şi el plecat în America, împreună cu ceilalţi ţărani din Arcani. Nepotul lui, care are acelaşi nume, a încercat să afle adevărata poveste a bunicului său, care a avut o viaţă palpitantă. A stat peste Ocean patru ani şi a prestat diferite activităţi: a vândut ziare şi a făcut munci necalificate. S-a întors acasă cu o avere frumoasă. Jumătate din bani i-a folosit pentru achitarea datoriilor, iar cealaltă jumătate a depus-o la bancă.
Din păcate, banca a dat faliment şi s-a închis, iar ţăranul din Arcani care fusese în America a rămas fără bani. În ultima parte a vieţii, a ales calea spiritualităţii şi s-a călugărit. A fost călugăr la Schitul Cioclovina, acolo unde este şi înmormântat.
Constantin Mihuţoiu are 83 de ani şi este cea mai apropiată rudă a emigranţilor din America. Socrul său, Ion Băloi, a lucrat la uzinele Ford. A fost un om care a făcut multe lucruri bune pentru comunitate.
După ce s-a întors din America, a ajutat financiar la construirea şcolii din sat şi a cumpărat drumul către biserică şi şcoală, pe care l-a modernizat. Comunitatea îi poartă un respect deosebit. Din banii câştigaţi peste Ocean a cumpărat pământ, pe care l-a împărţit familiei şi rudelor.
