Sunt realizaţi din punct de vedere profesional, dar şi familial. După 30 de ani de căsnicie, Sanda şi Dorel Constantinescu nu îşi mai doresc decât să fie sănătoşi, să îşi ajute copiii şi să îşi crească nepoata. Cadre universitare, amândoi au mare încredere în tânăra generaţie, căreia i-au transmis cunoştinţele lor.
Sanda şi Dorel sunt oameni obişnuiţi. El a absolvit ASE-ul şi a profesat ca jurnalist aproape două decenii. A lucrat apoi câţiva ani la Camera de Comerţ şi Industrie (CCI), după care s-a angajat la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), la Departamentul de Relaţii Publice, ca purtător de cuvânt, ocupând această funcţie şi în prezent. De 16 ani este şi profesor la Universitatea „Constantin Brâncoveanu“ – filiala Vâlcea. „Am făcut ASE-ul şi încă din facultate am început să lucrez în presă, scriind la Viaţa Studenţească. Sunt jurnalist profesionist cu atestat, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Am lucrat aproape 20 de ani în presă, din 1971 până în 1990. Pe 23 decembrie 1989 am scos în Vâlcea, împreună cu un grup de colegi, primul ziar liber din ţară. Ulterior am constatat că exista o tendinţă evidentă de alunecare spre partea politică, lucru cu care nu am fost de acord. În momentul în care am încercat să cumpărăm o tipografie, pentru că acolo unde îl făceam atunci era imposibil să îl mai scoatem, colegii nu au fost de acord cu o astfel de investiţie. Atunci am renunţat să mai fac un ziar care risca să îşi piardă independenţa şi am ieşit din presă“, a povestit Dorel Constantinescu.
„E cea mai mare satisfacţie să constaţi că munca la catedră dă roade“
După ce a ieşit din presă, Dorel Constantinescu a lucrat din 1990 până în 1995 la CCI, ocupându-se de Departamentul de Relaţii Interne şi Externe. În aceeaşi perioadă a ajutat la înfiinţarea primei universităţi particulare din oraşul Râmnicu Vâlcea. „În 1991 am reuşit să înfiinţez, cu sprijinul rectorului fondator prof. univ. dr. Alexandru Puiu, Universitatea «Constantin Brâncoveanu» – filiala Vâlcea, căreia eu i-am dat numele“, a susţinut Dorel. De 16 ani, de când a luat fiinţă universitatea, acesta predă aici. Între timp, a reuşit să ia şi un doctorat în Relaţii Internaţionale la ASE. Materiile pe care le predă în universitate sunt economia mondială şi economia locală, pentru care a realizat un curs în premieră naţională, şi relaţiile publice. „Sunt îndrumătorul a numeroşi absolvenţi care au reuşit să se afirme prin calitatea lor managerială atât în dezvoltarea afacerilor proprii, cât şi ca angajaţi ai unor firme particulare. E cea mai mare satisfacţie să constaţi că munca la catedră dă roade“, a spus profesorul. Din 1996, Dorel Constantinescu lucrează şi la CAS, unde ocupă funcţia de purtător de cuvânt. Soţia sa e profesoară de franceză şi de limba română şi a predat zeci de ani la Liceul Pedagogic din Râmnicu Vâlcea. A fost câţiva ani şefa Direcţiei de Cultură, iar de un an e directoarea Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul“. În prezent, Sanda e şi profesoară de franceză la Universitatea „Constantin Brâncoveanu“.
„Suntem nişte oameni normali“
Soţii Constantinescu au peste trei decenii de căsnicie, doi băieţi şi o nepoată. „Avem peste 30 de ani de căsnicie. Cu soţia m-am cunoscut când lucram la ziar. Eu lucram în tipografie, ea era corector. Ne-am înţeles bine, ne-am împrietenit, după care ne-am căsătorit. Privind înapoi, pot spune că suntem realizaţi după atâţia ani. Avem doi băieţi şi o nepoţică. Băiatul cel mare e muzician la Filarmonica de Stat «Ion Dumitrescu» din Vâlcea, iar cel mic e avocat. Copii buni, amândoi s-au realizat prin eforturile lor. Suntem nişte oameni normali şi realizaţi. Nu ne putem dori mai mult, decât să fim sănătoşi“, a spus Dorel Constantinescu.
Regretă că a ieşit din presă
Dorel Constantinescu regretă că a plecat din presă. „Mi-a părut rău că am plecat din presă şi acest lucru îl regret şi azi, dar cu experienţa pe care o aveam era greu de suportat presiunea externă. Chiar dacă era toxic, era o plăcere să stai în tipografie în mirosul de plumb. De la un anumit moment preferi independenţa, lucru care e extrem de preţios pentru un profesionist“, a susţinut acesta.
Ca jurnalist, el consideră că presa de azi e aşa cum e şi societatea şi că gradul de libertate depinde de cel de independenţă economică. „Nu consider normal ca un jurnalist, indiferent de domeniul la care lucrează, să aibă atribuţii de a colecta publicitate sau de a fi condiţionat de un anumit volum de încasări. A scrie şi a colecta publicitate sunt două activităţi distincte pe care, din păcate, nu toţi managerii din presă le pot respecta. În aceste condiţii se naşte o nedorită dependenţă faţă de un anumit gen de finanţare, ceea ce duce la manipulare“, a precizat Dorel.
După părerea acestuia, presa de azi are nevoie de libertate, iar constrângerile materiale nu fac decât să o limiteze şi e destul de greu de vorbit de ea ca reprezentând a patra putere în stat. „Nu e mai puţin adevărat că a devenit o adevărată frenezie crearea de mass-media. Azi, oricine şi oricând are acces pe piaţa presei. De aici o depreciere a imaginii presei şi a încrederii publicului în acest lider de opinie. Timpul va cerne toate aceste «oferte», dar până atunci va exista o duplicitate care nu face bine nici opiniei publice şi, desigur, nici presei“, e de părere Dorel Constantinescu. Acesta consideră că doar cei care vor reuşi să se lupte pentru adevăr şi să fie liberi vor rezista pe piaţa presei.
