Stefan Nanu este de ieri la Cimpina, continuindu-si aici recuperarea si pregatirea pentru retur. Duminica, s-a intilnit cu patronul Dinel Staicu, partile cazind de acord asupra contractului jucatorului pina la vara, urmind ca, in perioada urmatoare, prin intermediul impresarului lui Nanu, Ion Tache, sa se definitiveze toate detaliile semnarii contractului.
– Fane Nanu, de ce preferi Cimpina pentru recuperare?
– Prin 1990, Silviu Lung mi-a recomandat sa merg la fizioterapeutul Decebal Mehedinti din Cimpina, oltean de origine. Inaintea CM din Italia au fost la el Raducioiu, regretatul Klein si inca cineva, iar prof. Mehedinti i-a recuperat bine, in timp util. Am beneficiat de serviciile acestui fizioterapeut cind eram la Electro, apoi la Farul si Rapid. Orice problema o rezolva.
– Ce ti-a spus acum?
– Ca in aproximativ o luna voi fi in teren, adica direct la joc. Cu alte cuvinte, sper ca in meciul Steaua-Universitatea (etapa a treia a returului, 15 martie – n.r) sa joc. Acum, ramin la Cimpina pina in momentul in care voi simti ca sint apt. Ma simt bine fizic, fac alergari de anduranta, dar simt inca o usoara jena. Nu vreau sa risc nimic, nu fortez, de aceea amin revenirea in teren pentru etapa a treia. Se intelege, decizia de a intra in teren ii apartine insa antrenorului.
– Ai avut duminica o intilnire cu patronul clubului Universitatea, declarindu-ne ca totul este OK, ca v-ati inteles.
– Da, semnarea contractului este o chestiune de zile. Ne-am inteles. Universitatea, de asta data, ma asteapta cu bratele deschise si astfel dorinta mea – aceea de a imbraca culorile „alb-albastre“ – se implineste acum. Eu tot timpul mi-am dorit sa joc pentru Universitatea, dar intotdeauna a existat cite un obstacol. Nu din partea mea, ci din partea celor care au fost la club in diferite etape. Iar acum, chiar daca am alte oferte avantajoase din punct de vedere financiar, am preferat sa joc acasa, la Universitatea. Ca aici, nu-i nici unde. Repet, a fost dorinta mea sa imbrac tricourile „alb-albastre“, iar sotia m-a sustinut.
– Contractul va fi doar pina la vara. Mai departe?
– Sint un jucator corect si realist. Eu revin acum pe gazon dupa o operatie, astfel incit astept sa vad cum vor fi evolutiile mele. Daca simt ca am ramas acelasi jucator tenace, cum ma stiti de ani de zile, atunci la vara datele problemei vor fi altele. Contractul va cuprinde atunci, din vara, alte date financiare. Reamintesc, acum sint jucator liber de contract, clubul Universitatea n-a platit nici un dolar pentru mine.
– Contractul cu Vitesse era pina in vara. De ce l-ai reziliat?
– Eram, intr-adevar, sub contract pina la vara cu Vitesse. Echipa se afla pe un loc periculos, 14, la trei puncte de „lanterna rosie“ a campionatului Olandei, iar returul a si inceput. Ei doreau, chiar imi fortau mina, sa reintru acum in teren, sa joc pentru ca Vitesse sa evite zona subsolului. La sfirsitul saptaminii, Vitesse a pierdut cu 2-0 (d) la Roka Kerkrade. Deci, ei ma doreau acum in teren, iar eu nu puteam sa risc si le-am reamintit ca sint in ultimul an de contract cu ei si vreau ca la vara sa fiu valid, apt de joc, pentru un contract viitor. Le-am explicat ca accept sa joc, cu riscurile de rigoare, dar si ei sa accepte prelungirea contractului cu mine si pentru sezonul 2003/2004. Mi-au explicat ca, din motive financiare, nu pot accepta aceasta propunere a mea, motiv pentru care am ajuns, pe cale amiabila, la ceea ce stiti. Adica, am devenit jucator liber, ei achitindu-se de toate obligatiile financiare fata de mine. Nu puteam sa risc, aruncindu-ma acum in focul luptei pentru evitarea retrogradarii.
– Cu ce vine „Expresul de Olanda“ – cum e titlul cartii despre tine – la Universitatea?
– Vin cu acel impuls pozitiv, caracteristic intregii mele cariere fotbalistice, cu acea daruire deosebita, cu spiritul oltenesc. Tot timpul am fost jucatorul care in teren am dat tonul la agresivitate, in sensul bun al cuvintului. Vreau ca acum, la Universitatea, sa le transmit jucatorilor tineri acest spirit oltenesc cunoscut si recunoscut in campionatul Romaniei. Si la Rapid – cu care am imbracat tricoul de campion – am dat acest ton mobilizator, de „agresivitate“ in joc. Eu am alta mentalitate despre fotbal si cred ca de aceea am avut si multe realizari: cit esti in teren, da tot din tine, cum se spune. Adica, daruire totala. Chiar daca se pierde meciul, tu, ca jucator, sa te declari multumit ca ai facut totul pe teren, asta-i foarte important. Mai sint meciuri in care echipa cistiga cu 1-0, dar daca n-ai dat dovada de daruire totala, 100%, nu e un cistig. E adevarat, echipa ta a cistigat, dar tu ai jucat doar la 60-70% din potential. In asemenea situatii, ai de pierdut. Asa gindesc eu, asa ar trebui sa gindeasca toti. Salut admirabilii suporteri ai Universitatii. De-abia astept sa imbrac tricoul „alb-albastru“.
