Baciului ii vine a bori in cupa victoriei lui Dinamo. Asa-l trece un sentiment de sila ca miine, zice el in presa de ieri, ar dezerta din divizia noncomblaturilor spre orice echipa din lume care-i pune o perna sub cap, o friptura pe masa si zero bani in cont. Joaca si gratis, atit de adinca ii e frustrarea dupa duelul de salon cu statuetele lui Halagian. Cit pe ce sa picam in butoiul admiratiei, sa procedam la cuvenitele aplecari in fata unui monstru al constiintei sportive care se ridica din apele minjite ale fotbalului, scoate flacari pe nari inspre trucaje si spertuieli s-apoi fuge la Otopeni, satul, aidoma baciului Gherman, de Romania. Eroare, fiindca noi incepuseram lectura interviului dat de Popescu cu sfirsitul, unde el vorbeste cam cu bagajele facute, iar nu cu inceputul, pe care l-am citit si rascitit pina ce ne-a taiat si pe noi o senzatie neplacuta de care greu ne-am putut elibera. Credeti ca-i cam mare deranjul in raport cu exhibarile lui Gica? In cazul asta, putina atentie la ceea ce reproducem noi acum, din Evenimentul Zilei: „In sufletul meu cred ca n-a fost nimic necurat!“, „Am facut si eu investigatii, am incercat sa vad care a fost starea de spirit a jucatorilor de la FC Arges. Bine, nu ma asteptam sa-mi spuna cineva ca a facut blat, dar as fi aflat ceva“, si capac peste haznaua etapei, la intrebarea daca el n-a simtit nimic in teren, ciinele cu funta rosie pe laba raspunde „poate n-am experienta la blaturi!“. Va sa zica, se prea poate ca pitestenii sa fi mimat o replica in stil folcloric, se poate si ca scorul de 3-0 sa fi fost notat in agendele plutonierilor lui Netoiu cu cine stie cite zile inaintea meciului, dar toate astea fara Gica Popescu, care nici usturoi n-a mincat, nici gura nu-i miroase. Adica, un Popescu cu zeci de mii de minute jucate in toate colturile lumii, dar si cu experienta parodiilor fotbalistice din epoca de aur vine acum sa ne sugereze ca el poate sa alerge ca un prost printre 21 de corupti, plus coloneii de la oficiala, pur si simplu, c-asa-i cind duhoarea pestilentiala a aranjamentelor stie a ocoli chiar si cele mai fine nasucuri. Ce ironie, dom’ne, parca mai ieri se lansa la Craiova cu fuleu de atlet un flacau birnos, purtind numele de scena „Nasosul“ – pseudonim dat la prima vedere de-alde Fane Stoica si Neagoe. Iar acum, cind si-a pierdut simtul mirosului, ce-a mai ramas din el? Un catelan sleit, care se uita la un meci de Divizia A ca mita-n calendarul blaturilor.
P.S. Daca tot se ofera din iarna voluntar pentru orice echipa de dincolo de tara, cred ca nisipurile Copacabanei i-ar putea garanta Baciului o iesire la pensie pe potriva idealului sau de ultima ora: fotbal curat, fara bani in buzunar. N-ar fi rau sa ia un bilet de avion si pentru Leandro, in caz ca ar avea nevoie de un copil de mingi pe plaja.
