Saptamina trecuta, in fata membrilor Comisiei pentru relatii externe, aparare si securitate si drepturile omului din Parlamentul European, comisarul european Gunther Verheugen, dupa ce a aratat ca in Romania se desfasoara un proces pozitiv de reforme, a spus ca exista inca „serioase preocupari privind nivelul coruptiei si crimei organizate“. Dar, mai ales, si-a exprimat ingrijorarea legata de discutiile care se desfasoara acum pe tema adoptiilor internationale, Romania reactionind la presiunile exercitate de UE prin impunerea unui moratoriu asupra „sistemului profund corupt al adoptiilor internationale“, dar acum existind o presiune puternica – mai ales din partea SUA – pentru ridicarea interzicerii adoptiilor internationale. El a sustinut politica pe care UE a solicitat-o in folosul copiilor. „Cheia problemei este gasirea unei familii pentru copil si nu invers, si exista oameni ca aceia din SUA care ignora acest lucru, crezind ca au dreptul fundamental de a adopta un copil alb din oricare tara saraca din lume. Comisarul a mai prezentat si regretul oficial al UE fata de semnarea de catre Romania a acordului bilateral cu SUA, limitind sfera de actiune a CPI, inainte ca UE sa fi ajuns la o pozitie comuna asupra acestui subiect“…. Astfel prezenta Enlargement Weekly (17-24 septembrie 2001), publicatie specializata a Comisiei Europene, esenta interventiei lui Gunther Verheugen in fata comisiei de relatii externe a Parlamentului European, unul dintre numeroasele momente in care a reiesit tensiunea extrem de mare privind citeva subiecte sensibile intre Bucuresti si Bruxelles. Pentru a va putea oferi cit mai multe detalii in aceasta privinta, intr-un moment marcat de iminenta vizita la Bruxelles a premierului Adrian Nastase si la citeva zile inainte de publicarea Raportului de tara asupra Romaniei, am solicitat opinia baroanei Nicholson. Afirmatiile sale dure, corozive, se constituie intr-un mesaj pe care Domnia sa il caracteriza drept „clar si precis“, in mod evident exprimind punctul de vedere majoritar din Parlamentul European. Ca de obicei, fidel politicii sale de echidistanta, ziarul nostru publica acest adevarat semnal de alarma.
– Acum un an, ba chiar cu mult mai putin timp in urma, nu conteneati sa elogiati modul in care Guvernul Romaniei se implica in rezolvarea problemei copiilor institutionalizati, remarci regasite in numeroase rinduri si in luarile de pozitie de pina acum ale domnului Verheugen. Acum, totul pare sa se fi schimbat brusc cu 180 de grade, reintrocindu-ne parca la momentul de acum doi ani cind, motivind starea de lucruri in domeniul protectiei copilului, va pregateati chiar sa solicitati suspendarea negocierilor de aderare cu Romania. Ce anume se petrece?
– Sint inca foarte entuziasmata in privinta splendidelor progrese inregistrate de Romania in domeniul asigurarii bunastarii copilului. Ingrijirea copilului si dezvoltarea sa sanatoasa sint esentiale pentru viitorul oricarei natiuni. In prezent, asemenea tuturor tarilor din Europa Occidentala, Romania inregistreaza o descrestere rapida a natalitatii si, de aceea, daca asa ceva este posibil, copiii sint un bun chiar si mai pretios decit inainte…Iata de ce schimbarile care au avut loc in Romania in ideea crearii unui cadru mai bun pentru cresterea si dezvoltarea tuturor celor 6,5 milioane de copii romani si a parintilor lor este o baza deosebit de importanta pentru viitorul tarii dvs., pentru progresul sau economic si, desigur, pentru intrarea sa in marea familie a UE. Aceasta pentru ca politicile bune in domeniul sanatatii si cresterii copilului, atunci cind sint implementate, reprezinta activarea tuturor cuvintelor din tratatele asupra drepturilor copilului, tratate atit de des evocate in ultima perioada. In consecinta, salut schimbarile benefice care au rezultat de pe urma crearii Grupului de lucru la nivel inalt din care fac parte, alaturi de primul ministru Adrian Nastase si de comisarul Verheugen, precum si munca enorma desfasurata de multi oameni din cadrul administratiei, de catre ministrul Mihailescu, de catre doamna Coman si de nenumarati alti oameni al caror nume nu-l pot cita aici deoarece lista ar fi cu mult prea lunga. Mai este mult de facut dar, in acest domeniu, Romania este pe linia cea buna.
– Si totusi…
– Cu toate acestea, exista probleme in viitorul imediat. A existat un proces de redactare a unui proiect legislativ, pregatit cu mare atentie, Legislatia in domeniul copilului, precum si alte acte legislative conexe, pachet legislativ complex care ar reflecta corect atit cerintele UE, cit si normele internationale in domeniul cresterii si ingrijirii copilului. Dar procesul pare sa fi fost brusc intrerupt la mijlocul lunii august si guvernul a prezentat parlamentului, in regim de urgenta, proiecte legislative incomplete. Ca parlamentar, stiu ca un parlament, oricare ar fi el, nu are in mod necesar capacitatile de a reactiona caracteristice unui grup specializat de redactare a unui proiect legislativ. Parlamentele trebuie sa dispuna de asemenea grupuri de redactatori de legislatii, cu politici foarte clare, care sa inspire proiectele de lege respective, inainte de a le analiza, la nivelul specific parlamentului, transformindu-le in legi dupa ce s-a votat asupra tuturor amendamentelor propuse. Aceasta rapiditate in transmiterea catre parlament a unor proiecte de legi pe jumatate complete face ca in mintea mea de parlamentar sa sune un semnal de alarma, mai ales ca este vorba despre un gest in contradictie cu deciziile luate de Guvernul Romaniei in luna iunie a acestui an si mai inainte de aceasta data. Prin decizia din iunie 2002, devenea limpede pentru toata lumea ca mai era nevoie de timp pentru corectarea tuturor exceselor trecutului.
– Credeti ca puteti identifica o motivatie pe care s-o faceti cunoscuta opiniei publice? Aveti oare si argumentele pentru a o sustine?
– Romania a fost supusa unor presiuni pe care le-as numi „nepotrivite“, a fost supusa unor presiuni politice deosebit de intense care nu sint in interesul copiilor. In joc se afla interesele adultilor. S-au exercitat presiuni politice deosebit de intense pentru reluarea sistemului adoptiilor internationale… Este vorba despre 1.000-2.000 de copii pe an. In fapt, sistemul adoptiilor a fost atit de corupt in Romania ultimului deceniu incit era ceva total inacceptabil in termenii legislatiei internationale. Am cercetat Conventia europeana pentru drepturile omului, spre exemplu, solicitind asistenta unor eminenti specialisti pe plan international in domeniu si am ajuns in mod formal la concluzia ca modul in care s-au comportat in trecut atit cei din sistemul administratiei publice, cit si judecatorii, si Politia din Romania a fost ceva cu totul opus acestei Conventii europene. Atentie, nu UE a redactat aceasta parte a acquis-ului comunitar, ci Consiliul Europei deci, din momentul in care Romania a aderat la acest organism, chiar in perioada cind domnul Adrian Nastase era ministru de externe, si-a asumat obligatia de a respecta si aceasta Conventie. Stiu ca, in prezent, Guvernul Romaniei este citat in fata Curtii Europene de la Strasbourg pe un caz de abuz privind drepturile copilului… In prezent, sint ingrijorata ca asupra Romaniei se fac presiuni pentru a renunta la pozitia sa anterioara, perfect corecta, in acord cu standardele UE si in interesul copiilor romani.
– Va rog sa fiti mai precisa in definirea surselor despre care afirmati ca exercita presiuni asupra Romaniei. Nu le puteti oare nominaliza?
– Sursele acestea sint bine cunoscute, au fost citate in numeroase rinduri de catre mass-media. Nu este nici un secret: ele vin din partea unor politicieni de rang foarte inalt din anumite tari occidentale si ei fac asta in numele unor oameni care vin sa le spuna ca, in orfelinatele din Romania, copiii mor de foame, ca nu exista nimeni care sa le poarte de grija si ca trebuie sa fie salvati. Desigur, se poate sa existe citeva zeci de cazuri in care copiii din orfelinate sint, intr-adevar, in situatii grele, dar ajutorul trebuie sa fie indreptat catre familiile romane care ar dori sa preia acesti copii, catre comunitatile din care fac parte, tocmai pentru a imbunatati conditiile generale… Din pacate, in prezent, Statele Unite – si numai – au legat perspectiva aderarii Romaniei la NATO de transportul de copii din Romania catre SUA. Se face astfel o legatura care este cu totul improprie si sint multumita ca unele state membre ale UE si-au exprimat imediat stupefactia si nemultumirea fata de aceasta situatie, punind, la rindul lor, presiune asupra SUA pentru ca acest lucru sa nu se mai repete. Dar linia de presiune a existat, cred ca inca exista, si cu acest lucru UE nu poate fi de acord. UE crede in mod serios si sincer ca Romania are potentialul de a intra in NATO cu brio, numai si numai pe baza propriilor sale merite si nu negociindu-si copiii pentru un permis de intrare. Copiii Romaniei nu pot sa fie o baza de intrare in NATO. Lumea se va da inapoi cu oroare de la NATO, auzind ca respectivele criterii de aderare ar presupune ca o tara sa renunte la copiii sai doar pentru a apartine la organizatie. Nu este adevarat si, in prezent, cineva face un rationament, extrem de gresit, provocind o asemenea conexiune. Dar conexiunea a existat, banuiesc ca inca exista si sint foarte mindra ca macar citeva dintre statele membre UE s-au ridicat impotriva acestei situatii.
– Dupa parerea dvs., ce s-ar putea intimpla daca se va lua decizia reluarii adoptiilor internationale, dat fiind ca ne apropiem de expirarea perioadei de un an a valabilitatii moratoriului ?
– In cazul in care, cu buna stiinta, se vor produce incalcari ale prevederilor continute in acquis-ul comunitar in domeniu, atunci aceasta va insemna un mare pas inapoi in raport cu Uniunea Europeana. Valorile cuprinse in criteriile politice pentru aderare, asa-numitele „Criterii Copenhaga“ sint intr-atit de profunde incit sint inscrise in documentele noastre legislative. Personal, nu cred ca Romania va face acest pas, tocmai din cauza Pozitiei comune cu UE pe care a semnat-o in luna martie a acestui an. Este un document in care ambele parti semnatare au cazut de acord, au declarat si au semnat ca sistemul adoptiilor internationale urmeaza sa fie reluat doar in momentul in care in Romania vor fi pe deplin functionale structurile administrative necesare cu deplinele lor competente, tocmai din cauza existentei coruptiei. Nimic din toate astea nu exista inca si va trebui mult timp ca asemenea structuri sa devina pe deplin operationale…
– In relatiile dintre Bucuresti si Bruxelles mai exista o problema, semnarea de catre tara mea a acordului bilateral cu SUA privind Curtea Penala Internationala. Care este acum starea de spirit la nivelul Parlamentului European?
– Dupa cum foarte bine stiti, in Parlamentul European, Romaniei i s-au adus critici foarte dure din cauza semnarii tratatului bilateral cu SUA pe tema CPI, aceasta atit in sedinta plenara, cit si in cele ale Comisiei noastre de politica externa. Critici foarte dure si o adinca dezamagire, deoarece Curtea Penala Internationala inseamna atit de mult pentru UE, noi promovind aceasta institutie chiar de la inceputul lansarii ideii initiale…motiv pentru care am fost ingroziti sa vedem ca o tara candidata si-a schimbat atit de rapid pozitia. Celelalte tari candidate, supuse aceluiasi tip de presiune, au refuzat sa faca vreo miscare. Au adoptat atitudinea optima, adica au decis sa astepte finalizarea discutiei la nivelul UE si adoptarea unei pozitii comune. Asa cred ca ar fi trebuit sa faca si Romania si faptul ca a ales altfel a provocat o mare tristete, aici, la Bruxelles. Aceasta pentru ca Romania face parte din familia noastra, si-a dorit sa faca parte din aceasta familie, iar noi am salutat aceasta dorinta. Pe 30 septembrie, Consiliul de Ministri al UE va adopta aceasta pozitie comuna si toate celelalte tari candidate, dupa ce au participat la discutii, vor urma intru totul aceasta linie comuna. Pot sa anticipez asta si pot spera ca, in momentul respectiv, Romania, care a decis sa nu ratifice acordul bilateral, va demonstra, prin votul in parlament, ca doreste sa actioneze impreuna cu noi si va cere guvernului sa se alinieze la pozitia comuna a UE. Daca nu se va intimpla asa…. Romania este un stat suveran, are dreptul sa ia deciziile pe care le considera in interesul sau, dar, daca nu va face asta, va face un pas inapoi in relatia cu Uniunea Europeana. Si as dori sa va reamintesc ceva foarte important. Chiar daca decizia privind NATO se situeaza pe primul plan, sa nu uitam ca NATO costa foarte multi bani. Cit anume pentru Romania? Exact suma pe care, anual, prin programele PHARE, noi o injectam in economia romaneasca. In concluzie, an de an, prin programele PHARE, noi va vom da exact suma cu care veti contribui la NATO. Iata motivul pentru care sustin ca, in prezent, perspectiva intrarii in UE este cea care va sustine dezvoltarea economiei romanesti intrucit ceea ce imi doresc cel mai mult este sa vad ca romanii au iesit din zona saraciei. Iar unicul drum spre prosperitatea pe care o cer si o merita romanii trece prin Uniunea Europeana. De aceea, nu as vrea ca Romania sa fie lipsita pe viitor de vreunul dintre avantajele cistigate prin batalia plina de succese de pina acum, mai ales in perioada ultimilor doi ani, doar in schimbul avantajului de a putea cheltui banii in NATO. Sigur ca Romania trebuie sa intre in NATO, dar gestul acesta este costisitor si, in orice caz, daca este o garantie de securitate extraordinar de importanta, nu este si drumul spre prosperitate. Dorinta Romaniei de a contribui, ca un actor de prim rang, la climatul de securitate pe plan mondial este laudabila si fireasca; am salutat decizia tarii dvs. de a trimite trupe in Afganistan, sint in contact permanent prin e-mail cu unul dintre sefii misiunii militare romanesti de acolo si sper sa-l cunosc personal, impreuna cu colegii sai, cu ocazia viitoarei mei calatorii in zona, precedentele fiind facute in perioada razboiului. Deci, da, NATO este foarte important pentru destinul Romaniei, dar credem ca tara dvs. poate intra in organizatie pe baza propriilor sale merite si realizari, nu solicitind favoruri speciale ca urmare a semnarii unor acorduri speciale cu unul dintre membrii Aliantei, Statele Unite ale Americii. Sa nu uitam ca, pina in prezent, exista doar patru tari in lume care au facut asta…
– Este un interviu neasteptat de trist, iar vocea dvx. pare plina de dezamagire si suparare…
– …Nu este o voce plina de suparare. Transmite doar un mesaj clar si precis.
