Cercetătorii au descoperit că un hormon poate normaliza nivelul glicemiei în diabetul zaharat de tip 1 chiar și fără insulină, acționând direct asupra creierului. Această descoperire deschide calea către tratamente noi, care ar putea reduce sau chiar elimina nevoia de injecții zilnice cu insulină.
Cu mai bine de un deceniu în urmă, cercetătorii au descoperit că o complicație acută a diabetului zaharat de tip 1, cetoacidoza diabetică (DKA), poate fi rezolvată cu hormonul leptină, chiar și în absența insulinei.
Acum, o recentă analiză, publicată pe 1 august, în Journal of Clinical Investigation, explică modul în care leptina afectează creierul și cum ar putea fi utilizată în terapiile viitoare.
Ce este cetoacidoza diabetică
Cetoacidoza diabetică apare atunci când organismul nu mai produce insulină și începe să descompună grăsimile pentru a obține energie. Acest lucru poate duce la o acumulare periculoasă de zahăr (glucoză) și acizi cetonici în sânge. În mod tradițional, medicii au administrat insulină pentru a trata această complicație, însă noi dovezi arată că, atunci când insulina este insuficientă, creierul joacă un rol esențial în declanșarea DKA, conform noii analize bazate pe literatura de specialitate și cercetări care includ studii desfășurate la UW Medicine încă din 2011.
Atunci când pancreasul nu mai produce insulină, „creierul primește semnalul că organismul nu mai are combustibil, chiar dacă nu este așa. Această informație este transmisă parțial de un nivel scăzut în sânge al hormonului leptină”, a declarat autorul principal, dr. Michael Schwartz, profesor de medicină la Departamentul de Metabolism, Endocrinologie și Nutriție (Division of Metabolism, Endocrinology and Nutrition) al Facultății de Medicină din cadrul Universității Washington (UW Medicine), citat într-un comunicat.
Cum influenţează leptina creierul
Leptina ajută creierul să regleze pofta de mâncare și greutatea corporală. Hormonul este produs de celulele adipoase ale organismului și transportat prin sânge până la creier, în special în zona numită hipotalamus, care controlează când și cât mâncăm. Când leptina este insuficientă, creierul activează circuite care mobilizează surse de energie, inclusiv glucoza și cetonele.
Schwartz și echipa sa au descoperit această legătură în anul 2011, când au administrat pentru prima dată leptină în creierul șobolanilor și șoarecilor cu diabet zaharat de tip 1. La început, nu s-a întâmplat nimic. Dar patru zile mai târziu, au fost uimiți să constate că nivelurile de glucoză și cetone din sângele animalelor au devenit complet normale, în ciuda lipsei severe de insulină.
„Cred că cel mai uimitor lucru a fost că glicemia nu doar a scăzut, ci s-a stabilizat. Chiar dacă încercam să o creștem sau să o scădem, ea revenea singură la un nivel normal. Aceste reacții sugerează că, în lipsa insulinei, creierul poate menține totuși un nivel normal al glicemiei”, a explicat dr. Schwartz.
La momentul respectiv, descoperirea a stârnit nedumerire în rândul comunității științifice specializate în diabet, care nu a știut cum să o interpreteze.
„Acum înțelegem mult mai bine un rezultat care a fost în mare parte ignorat de comunitatea științifică atunci când a fost raportat prima dată în 2011”, spune dr. Schwartz.
Teste clinice pentru a verifica efectul leptinei în diabetul zaharat de tip 1
Echipa de la UW Medicine își propune acum să solicite aprobarea autorității americane de reglementare, FDA, pentru a începe teste clinice pe oameni și a verifica dacă leptina poate într-adevăr normaliza nivelul glicemiei la persoanele cu diabet zaharat de tip 1. Obținerea unor rezultate pozitive ar putea deschide calea către terapii medicamentoase care țintesc creierul pentru tratarea diabetului zaharat de tip 1.
„Descoperirea insulinei acum 104 ani este una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului trecut, dar aceasta este următoarea etapă. Ar putea fi o cale mai bună”, a completat unul dintre coautorii studiului, dr. Irl Hirsch, profesor de metabolism, endocrinologie și nutriție la UW Medicine, care are diabet zaharat de tip 1 din copilărie.
Gestionarea insulinei este o povară semnificativă pentru pacienți și familiile acestora.
„Cred că, dacă am putea trata diabetul zaharat de tip 1 fără injecții zilnice cu insulină și fără monitorizarea constantă a glicemiei, ar fi cel mai bun lucru posibil”, a adăugat el.
Dacă creierul poate fi convins că rezervele de combustibil nu sunt epuizate sau dacă anumiți neuroni din creier care declanșează producția de glucoză și cetone sunt dezactivați, organismul oprește reacția care duce la hiperglicemie severă și DKA.
„Această descoperire pune sub semnul întrebării ideea veche, acceptată de zeci de ani, că doar lipsa insulinei provoacă cetoacidoza diabetică și arată că și creierul contribuie semnificativ la dezechilibrul glicemiei – adică la faptul că nivelul zahărului din sânge scapă de sub control – ceea ce îl transformă într-o potențială nouă țintă pentru tratamentele viitoare”, a concluzionat dr. Schwartz.
Citeşte şi: Ce avere a avut Ion Iliescu, președintele „sărac și cinstit”
