Tablou cu politicieni în mişcare

M-a cuprins un déja vu apăsat, în aceste zile de octombrie, când frunzele cad ca fondurile de investiţii sau ca băncile comerciale în mandatul lui Emil Constantinescu. De pe ecranele TV, fostul preşedinte îmi zâmbeşte la fel de neputincios ca în zilele când era stropit, la propriu şi la figurat, cu cerneală. Momentul său de slăbiciune, ca să nu-i spun leşin, de la întronizarea patriarhului, face şi el parte din fundal, ca şi cămaşa (de ţipătoare nuanţă) lui Radu Vasile, când ne povesteşte analize economice. Lipsesc lecţiile civice pe care ni le ofereau convorbirile dintre Marius Tucă şi Romeo Beja, nici PSD-ul nu mai cântă la unison, ca atunci, apar însă din nou procesele televizate. În prim-plan, doi foşti colegi de cabinet, Mureşan şi Remeş, surprinşi în filmul (difuzat de televiziunea publică) unui intitulat flagrant (spun intitulat, pentru că nu e unul consumat, din punct de vedere juridic, precum acela în care au fost implicaţi, cu ani în urmă, jurnalişti craioveni – şi care s-a finalizat cu sancţionarea procurorilor).
Mureşan declară că nici vorbă de vreun plic sau de mită, discuţiile erau perfect normale (şi codate, adaug), iar colegii săi ţărănişti îl întâmpină solidari la întoarcerea în Baia-Mare. Remeş nu spune nimic, ai putea crede că nu-şi vede capul din problemele agriculturii, până pe 9 noiembrie guvernul trebuind să trimită un raport convingător Comisiei Europene, altfel, ne paşte clauza de salvgardare şi pierderea unor subvenţii de 110 milioane de euro (dar nu despre asta păreau a discuta, pe terasa din Dorobanţi, cei doi). Tăriceanu îi cere însă demisia şi, cum pe probleme europene, a apelat recent la sprijinul experţilor din  PSD, Vasile Puşcaş şi Alin Teodorescu, nu e exclus să ceară sfatul social-democraţilor şi în acest domeniu restanţier.
Executivul PNL-UDMR, pe care PRM, PC şi Ion Iliescu nu l-au lăsat să cadă, lucrează: a finalizat proiectul de buget pe 2008, a mărit şi pensiile de la 1 noiembrie, iar ministrul sănătăţii a descoperit cum să oprească exodul cadrelor medicale către alte ţări: cine nu se mulţumeşte cu salarii infime şi vrea să plece să-şi plătească şcolarizarea! Exemplul de corectitudine al ministrului justiţiei ar face să pălească de invidie un lord englez: cu puţine zile înainte de termenul la care trebuia să se prezinte în faţa unei comisii care hotăra dacă avizează urmărirea sa penală, Chiuariu şi-a dat seama că trei membri ai acestei comisii sunt numiţi de el. Şi pentru ca, Doamne fereşte!, să nu îi ţină partea, a hotărât (găsind înţelegere la Tăriceanu) desfiinţarea comisiei şi înfiinţarea alteia, imparţiale. Ea urmează să funcţioneze. Cândva.
Până atunci, poate hotărăşte şi Geoană să nu mai ascundă gunoiul sub preş, iar PSD-ul îşi limpezeşte poziţia, poate procurorii de la DNA descoperă şi nereguli ale vreunui ministru de la încrezătorii democraţi, poate ne spune un îndrituit cum a ajuns principala probă într-un proces la televiziunea publică, poate că societatea civilă va deveni civilă înainte de anunţata demilitarizare a serviciilor. Sau vreun politician ne arată o fabrică, oarece sisteme de irigaţii, niscaiva autostrăzi construite în mandatul lui sau ne indică un progres real petrecut în justiţie sau administraţie, prin contribuţia sa.
Poate întâlnim un ales la cozile din faţa cabinetelor medicale! Cum ar fi! Ei însă vor coborî (din jeep-uri) printre noi, doar în campanie, la un colţ de parc, cu o greblă în mână şi vor strânge frunzele astea care cad şi îmi produc o senzaţie de déja vu.