La trei zile de la intrarea oficiala in Europa, dupa petreceri zgomotoase si chefuri strasnice, obositi de drum, ne-am intors in Balcanii nostri dragi. Am reluat certurile cretine, am continuat sa ne aruncam laturi unul in fata altuia si am regasit placerea si atmosfera rafinata a maidanelor dâmbovitene. S-a accentuat productia de NUP-uri pe sesizarile procurorilor motivate pe vicii de procedura; prea multe totusi ca sa nu para a fi cu adevarat vicioase.
Inalte demnitati politice sau administrative continua sa fie ocupate de persoane ale caror trecut si prezent nu ofera garantii calitative. E de apreciat totusi sinceritatea lui Mircea Geoana care, intrebat câti agenti sub acoperire mai activeaza astazi, a raspuns: „nu stiu câti mai suntem“.
Cu un dispret suveran, politicienii considera ca ei sunt tara si neglijeaza aproape total pe cei peste 20 de milioane de români simpli. Anul trecut, numai in Dolj au murit 10.000 de pensionari, evident, de prea mult bine. „Esista toate conditiili“ ca sa creasca, daca nu nivelul de trai, macar numarul celor ce emigreaza dincolo, unde s-au dus si pensionarii.
Ma gândesc la taranii nostri care, cu toate defectele lor, au fost, in cursul istoriei, unul din principalii stâlpi ai românismului si patriotismului; imbatrâniti, traind, de multe ori, in Evul Mediu, vor reusi ei sa foloseasca fondurile europene pentru agricultura? Mai ales ca nu e suficient sa se modernizeze doar câteva gospodarii, ci intreg satul. Oficialitatile n-au timp sa se ocupe de ei, fiind ocupate cu certuri dâmbovitene sau judetene; se spera sa urmeze exemplul celor 10.000 de pensionari.
La Craiova, pregatirea taranilor pentru Aderare s-a facut in special de catre politia comunitara, care fugarea laptaresele ce ne aduc laptele acasa de ani de zile. Pe lânga ca le amenintau: „las’ ca vine acu’ UE; o sa vedeti voi“. Multi oameni si-au vândut vacile; ba chiar si caii, fiindca li s-a spus ca in UE nu e voie sa pui caii la munca. Acum li s-a spus ca starea lucrurilor mai dureaza sase luni. Degeaba; acum nu mai sunt vaci suficiente; le-au terminat boii.
De bine, de rau, chiar daca nu produc suficient si pentru piata, taranii isi asigura strictul necesar de hrana din gospodaria proprie. Daca nu se iau masuri, el va deveni consumator. Marfurile alimentare românesti vor fi admise in UE daca vor fi obtinute in conditii decente de igiena. Ce cautare ar avea legumele naturale românesti; sau brânzeturile noastre ambalate in cutii de plastic adecvate.
Acum se preconizeaza cursuri de reciclare pentru tarani; care vor fi foarte eficiente pentru cei de 70-80 de ani. Se cer subventii pentru agricultura; dar cât din aceste posibile subventii vor ajunge la tarani?
Nici Primaria Municipiului Craiova nu se simte prea bine in UE. Se intentioneaza sa se strice unul din putinele locuri frumoase ale orasului: parcul de la Teatrul „Marin Sorescu“. Prin constructia in jurul teatrului de cârciumi, tarabe sau supermagazine. Ce minte creata a putut imagina un astfel de proiect criminal? Sau poate s-au depus eforturi substantiale pentru aprobarea acestui proiect de 4 milioane de euro, scosi din buzunarele noastre; (va dati seama de ce fel de eforturi vorbesc).
Craioveni, aparati-va parcul de la teatru!
