În fiecare noiembrie, Coreea de Sud intră într-o stare de liniște neobișnuită. Magazinele își trag obloanele, zborurile sunt amânate, iar traficul de dimineață încetinește – totul pentru un singur scop: examenul de admitere la facultate, cunoscut sub numele de Suneung sau CSAT (College Scholastic Ability Test).
Este una dintre cele mai importante zile din viața tinerilor sud-coreeni, o zi care le poate decide viitorul academic, profesional și personal.
Examenul care decide totul
Anul acesta, peste 550.000 de candidați s-au așezat în bănci pentru a susține testul – cel mai mare număr din ultimii șapte ani, potrivit BBC.
Durata standard a examenului este de opt ore, timp în care studenții rezolvă aproximativ 200 de întrebări din coreeană, matematică, engleză, științe, limbi străine și Hanja (caractere chinezești clasice).
Pentru mulți, este un maraton intelectual. Dar pentru unii, devine o cursă de anduranță aproape supraomenească.
Studenții nevăzători și lupta cu timpul
Pentru elevii nevăzători sau cu deficiențe severe de vedere, examenul Suneung durează 1,7 ori mai mult decât pentru ceilalți.
Cei care aleg toate secțiunile ajung să scrie până la ora 21:48 – aproape 13 ore de concentrare continuă.
Nu există pauză de cină, iar timpul curge nemilos.
Fiecare propoziție, grafic sau simbol este convertit în Braille, transformând un caiet de test standard de 16 pagini într-unul de peste 100 de pagini.
„Totul se face prin atingere și memorie”
La Școala Hanbit pentru Nevăzători din Seul, Han Dong-hyun, în vârstă de 18 ani, se pregătea intens pentru cea mai lungă versiune a examenului.
Născut complet orb, Han parcurge cu vârful degetelor broșuri Braille cu întrebări din anii trecuți.
„Este foarte epuizant, pentru că examenul este atât de lung. Dar nu există niciun truc special. Îmi urmez programul și îmi gestionez condiția”, spune el.
Secțiunea de limba coreeană este cea mai dificilă – informațiile auzite prin cititorul de ecran nu pot fi revizuite. Totul depinde de memorie și concentrare absolută.
Matematica în Braille – o provocare tactilă
Pentru elevii nevăzători, matematica devine un exercițiu de interpretare tactilă. Graficele și tabelele sunt convertite în Braille, iar elevii „văd” diagramele prin atingere.
Din 2016, au voie să folosească un notițer electronic Braille numit Hansone, echivalentul caietului de calcule al elevilor văzători.
„Așa cum ceilalți scriu în creion, noi tastăm în Braille pentru a urmări pașii de rezolvare”, explică Dong-hyun.
O cursă împotriva oboselii
Pentru un alt elev, Oh Jeong-won, cel mai greu moment vine după-amiaza târziu:
„După engleză, când urmează istoria coreeană, devine foarte dificil. Nu există pauză de cină. Continuăm, chiar dacă am mânca în mod normal atunci.”
Efortul combinat al atingerii Braille și al ascultării continue este mult mai obositor decât pentru colegii văzători.
Barierele invizibile – lipsa materialelor de studiu
Cea mai mare problemă nu este însă durata examenului, ci accesul limitat la materialele de studiu.
Manualele, lecțiile video și ghidurile populare nu sunt disponibile în versiune Braille sau audio accesibil.
Elevii nevăzători primesc de multe ori materialele oficiale EBS (editate de stat) cu luni întârziere – uneori chiar cu 90 de zile înainte de examen.
„Elevii văzători primesc cărțile în martie. Noi le primim abia în august”, spune Jeong-won.
Institutul Național de Educație Specială din Coreea recunoaște problema, explicând că procesul de conversie durează cel puțin trei luni.
Perseverență și demnitate
Pentru acești tineri, Suneung nu este doar un examen. Este dovada unei voințe formidabile.
Profesorul lor, Kang Seok-ju, afirmă:
„A citi Braille ore în șir este dureros. Dar acești elevi o fac cu o forță remarcabilă.”
Jeong-won rezumă cel mai bine spiritul lor:
„Nu poți face aproape nimic în viață fără perseverență. Acesta este antrenamentul voinței mele.”
Lecția Coreei pentru lume
Examenul Suneung este privit adesea ca un simbol al disciplinei și excelenței academice din Coreea de Sud.
Dar în spatele acestei imagini se află povești de curaj, efort și determinare, mai ales pentru elevii care nu văd lumea, dar o simt – prin atingere.
Pentru ei, fiecare punct Braille este o poartă către cunoaștere, iar fiecare oră petrecută la examen este o victorie asupra limitelor.
