Trei tigri trişti
de Guillermo Cabrera Infante, Editura Curtea Veche, 2011
Unuia dintre marii autori sud-americani, cubanezul Guillermo Cabrera Infante (1929-2009), îi apare pentru prima oară în România capodopera sa, romanul „Trei tigri trişti“, în traducerea excelentă a lui Dan Munteanu Colan. Cu o biografie sinuoasă, chiar spectaculoasă, Cabrera Infante este un autor care în tinereţe s-a opus politicii dictatorului cubanez Fulgencio Batista, pentru ca mai târziu să devină indezirabil şi regimului Fidel Castro. Cu toate acestea, a fost director al Institutului de Cinematografie de la Havana, până în momentul când a căzut în dizgraţie pentru faptul de a fi produs un documentar despre viaţa de noapte a capitalei în regimul comunist. I s-a interzis dreptul de semnătură în Cuba, dar a fost trimis ca ataşat cultural la Bruxelles! Asta da pedeapsă… După 1965, a renunţat la diplomaţie şi s-a stabilit în Europa, unde a scris romanul (autorul nu-l considera astfel) „Trei tigri trişti“. La Editura Curtea Veche a apărut deja altă carte a sa, „Nimfa nestatornică“, şi este în curs de traducere volumul „Corpuri divine“. Este unul dintre marii autori cubanezi, alături de titratul Alejo Carpentier.
Cartea „Trei tigri trişti“ a fost considerată de autorul însuşi proză ficţională amplă, iar nu roman, aşa cum au opinat criticii literari. În termeni elogioși, Mario Vargas Llosa şi Salman Rushdie şi-au exprimat admiraţia pentru forţa literaturii scriitorului cubanez. Romanul lui Cabrera Infante este o suită de tablouri vibrante, cu personaje din mediile considerate joase sau artiste, boeme, în sensul popular al termenului, executate într-un stil rafinat. De fapt, o varietate de stiluri este ceea ce ne demonstrează proza flamboaiantă a lui Cabrera Infante, cu al său ton şi tonus melancolic în care eroii săi aduc aminte de personajele altui mare prozator sud-american, argentinianul Julio Cortazar. O atmosferă crepusculară, evanescentă, ca un halou al unei lumi ce se destramă sub degetele magice ale prozatorului este ceea ce reţine atenţia oricărui cititor al acestui roman-horoscop, unde zodiile şi destinele oamenilor sunt cunoscute de un maestru al hazardului. Cabrera Infante este un vrăjitor al oglinzilor scripturale, un desăvârşit ţesător de broderii dintre cele mai migăloase, orfevru al unei tapiserii uriaşe în care elementele cele mai fine şi neobservate umplu peisajul observaţiilor sale acute. Romanul are un prolog, urmat de opt capitole şi un epilog, în succesiunea cărora regăsim teme predilecte și reînnoite mărci scripturale.
Personajele sale fac naveta între o realitate cruntă, aşa cum este descrisă de autor, şi un soi de univers paralel, în care stranietatea se insinuează subtil. Însă, nu există un zid ferm între aceste universuri: neobișnuitul pătrunde în realitatea imediată, chemat de imaginaţia fertilă a prozatorului care posedă, într-adevăr, un ochi cinematografic. Proza sa este alcătuită din flash-uri, cărămizi fosforescente care alcătuiesc un castel Rubik magic, construit cu tehnici care amintesc de tăietura la montaj a unui film brut, în care decupajul, „sângele“ lăsat de o foarfecă uimitoare este ceea ce izbeşte la o lectură atentă. Cabrera Infante este un maestru al sugestiei, un poet care ne aduce în faţa ochilor un şuvoi de imagini care ne fac să clipim tot mai des pe măsură ce ne afundăm în selva prozei sale artiste. Limbajele folosite de autor ne arată un fin observator al mediilor descrise, o excelentă ureche muzicală, devreme ce personajele se individualizează la sânge prin idiolectul folosit – fie că sunt cântăreţi, fotografi, artiste de varieteu sau dame de companie. Deşi a trăit o mare parte a vieţii la Londra, romancierul este un nostalgic al Cubei sale pierdute, al acelei Havane profunde pe care a filmat-o cândva, iar acum o povesteşte prin gura unor eroi, cum ar fi cele două fetiţe, aparent nevinovate, care povestesc te miri cui amorul ilicit dintre doi îndrăgostiţi secreţi, un fotograf care se amorezează de o mulatră uriaşă („gura imensă de cetaceu a Estrellei unde încăpea un ocean de viață…“) într-un bar de noapte sau o gospodină cumsecade, agramată şi inchizitorială, care-i scrie prietenei sale din copilărie despre viaţa de perdiţie a fetei acesteia dintr-o Havană unde a trăi este egal cu a arde la temperaturi incandescente.
Aceste temperaturi sunt cele care dau miezul de foc al unei cărţi care este, într-adevăr, un eveniment editorial în cacofonica piaţă românească de carte.
