Fiecare piesă jucată pe scena bătătorită de succese a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ rămâne vie nu numai în memoria spectatorului de ieri sau de azi. Fotografiile surprinse de camera lui Florin Chirea vin să vorbească despre emoţia şi trăirea actorului, despre frumos.
Viaţa unui teatru se consumă pe scenă, dar trăieşte, respiră şi vorbeşte şi prin fotografie. Imaginile din foaierul teatrului sau de pe culoarele instituţiei de cultură spun aceeaşi poveste frumoasă. O lume fascinantă respiră prin imaginile imortalizate de Florin Chirea, fotograful teatrului.
Teatrul l-a atras întotdeauna şi, atunci când la Naţionalul din Craiova s-a ivit un post de mecanic de întreţinere, Forin Chirea a simţit că este momentul să pătrundă în acest univers, să-l cunoască şi să-l transpună pe hârtie fotografică. Îndrăgostit de lumină – elementul primordial al „facerii“ fotografice – Florin Chirea şi-a găsit, ceva mai târziu, în 1991, locul ideal în teatru, ca operator de lumini. Iar atunci când a fost rugat să filmeze şi, mai apoi, să surprindă în fotografii trăirile actorilor, visul său, înfiripat în copilărie, prindea viaţă.
Un ideal
Copilul de ieri, ajuns în pragul maturităţii, îndrăgostit de fotografie, îşi vedea visul împlinit. Adolescentul care la 14 ani primea un aparat de fotografiat Smena, drept răsplată pentru reuşita la examenul de admitere la liceu, şi care surprindea în imagini frumuseţea florilor din grădina părintească, adolescentul acela dornic de a exploata arta fotografică dispăruse. În oglinda vieţii, tânărul fotograf păstra doar amintirea celui care visase odată cu ochii deschişi şi care nu încetase să creadă că într-o bună zi va reuşi. Auzea în ureche, acum, când se privea pe sine, vorbele părinţilor care îi cereau insistent să renunţe la vise şi să se pună pe învăţat.
A învăţat, dar nici o carte nu era atât de interesantă ca „Fotografia de la A la Z“, care purta semnătura marilor fotografi ai ţării. Freamătul acela interior, dorinţa de a imortaliza frumosul pe hârtia fotografică nu i-a dat pace. Şi acum, când din scaunul spectatorului aducea, în caietele -program, spectacolele Naţionalului, îşi mulţumea în sinea lui că n-a renunţat.
Le mulţumea şi celor care, pe băncile Şcolii Populare de Artă „Cornetti“, i-au dezvăluit tainele fotografiei, dar şi lui nea Dan Gellep, fotograf de seamă al instituţiei de cultură, care i-a permis accesul în laboratorul său şi chiar l-a lăsat nopţi lungi să exerseze, să creeze opere de artă fotografică.
Priveşte acum mulţumit. Nici o reprezentaţie nu moare, fiecare spectacol trăieşte astăzi şi prin pozele sale.
„Nu este deloc uşor. Dar este extraordinar. Îmi place foarte mult teatrul, mi-a plăcut munca actorilor… Simţi trăirea lor şi încerci să o imortalizezi. Actorul îşi vede de rolul lui şi tu de rolul tău. Eşti cel care trebuie să transmită prin fotografie spectatorului… Pe scenă nu ai timp de studiu. Nu le poţi cere actorilor să se oprească pentru ca tu să surprinzi o imagine… Acolo trebuie să prinzi momentul, să «furi» fotografia“, mărturiseşte Florin Chirea.
Trăieşte înconjurat de frumos, pe care nu îl lasă niciodată să se piardă în negura timpului. Îl surprinde pe cameră. Aşa a vrut să fie viaţa sa, consumată fie în laboratorul vechi al teatrului la care ţine şi în care se retrage deseori, pentru a retrăi emoţiile începutului, fie în sala de spectacol, acolo unde fascinaţia artei nu se sfârşeşte niciodată.
