Specialiştii parizieni au identificat primul caz din lume de „hiperamnezie confabulatorie“, o variantă a sindromului lui Korsakoff. Pacientul povesteşte cu lux de detalii despre anumite episoade din viaţa sa, care însă nu au avut loc niciodată.
„În prima zi de vară din 1979, purtam o pereche de pantaloni scurţi de culoare roşie şi un tricou alb, în timp ce în îndepărtatul 13 martie 1976, îmi amintesc perfect că am fost la pescuit“. Cel care povesteşte nu este nicidecum o persoană dotată cu o memorie de elefant, ci un bărbat afectat de amnezie, mai precis, de o formă extrem de rară, numită de specialişti „hiperamnezie confabulatorie“. Bărbatul de 68 de ani şi-a pierdut memoria, însă, cu toate acestea, este ferm convins că îşi aminteşte cu lux de amănunte fiecare zi din viaţa sa. Această poveste stranie a fost prezentată de Gianfranco Dalla Barba, care de 20 de ani lucrează la Inserm Pavillon Claude Bernard Hopital de la Salpetriere din Paris, iar de doi ani este profesor la Universitatea din Trieste, Italia. Potrivit declaraţiei specialistului italian, pacientul său, L.M, un fost magaziner la o companie aeriană, susţine că îşi aminteşte cu exactitate ce a făcut în orice zi, în urmă cu 20 de ani, fapt cu totul neobişnuit, având în vedere că, în mod normal, dacă am fi întrebaţi ce am făcut pe 18 august 1986, am răspunde că nu ne amintim.
Uituc cu memorie
Pacientul nu este absolut deloc conştient de propria problemă. L.M, care a fost la viaţa sa şi un alcoolic „convins“, a fost diagnosticat cu sindromul Korsakoff, caracterizat de amnezie gravă şi confabulaţie, altfel spus, amintiri false şi neconştientizarea pierderii memoriei. De altfel, acesta este cel mai fascinant lucru la pacienţii care confabulează, pentru că „obiectiv“ sunt amnezici, iar „subiectiv“ sunt normali, cel puţin pentru ei înşişi.
Un pacient special
Spre deosebire de ceilalţi semeni afectaţi de aceeaşi boală, L.M. are o particularitate: el fabulează pe marginea unor evenimente de care, în mod normal, nici oamenii normali, nici amnezicii nu îşi amintesc absolut nimic. În plus, L.M. are obiceiul să povestească mereu că tocmai s-a întors de la pescuit, hobbyul său preferat, pe care însă nu l-a mai practicat de ani buni. „O persoană normală, la fel ca şi confabulatorii «normali», răspund întotdeauna «nu ştiu» la acest gen de întrebări, pentru că nimeni nu ar putea să aibă o memorie atât de vastă încât să îşi amintească în detaliu propriul trecut“, a explicat Dalla Barba. La examinările fizice, neurologice şi psihiatrice, pacientul a avut rezultate absolut normale, în timp ce la RMN s-a constatat că prezintă doar o formă uşoară de atrofie corticală şi nici o leziune. „Însă, amnezia sa are un efect devastator, din acest motiv fiind practic imposibil să aibă o viaţă independentă. De altfel, a fost necesară internarea lui într-un spital specializat“, a explicat cercetătorul. Dalla Barba a precizat că acesta este un caz unic, care însă vine în sprijinul teoriei sale, potrivit căreia „există o formă de independenţă între memorie şi conştiinţă, care ne demonstrează că amintirile reprezintă o stare de conştiinţă specifică, pe care eu o numesc «conştiinţă temporală» şi care ar putea să nu aibă deloc de-a face cu ceea ce s-a întâmplat în realitate“.
„Există o formă de independenţă între memorie şi conştiinţă, care ne demonstrează că amintirile reprezintă o stare de conştiinţă specifică, pe care eu o numesc «conştiinţă temporală» şi care ar putea să nu aibă deloc de-a face cu ceea ce s-a întâmplat în realitate“.
Gianfranco Dalla Barba, cercetător italian
