Acum, când vacanţa se apropie de sfârşit, iar turiştii au revenit la serviciile lor, o nouă boală pune treptat stăpânire pe oamenii muncii: sindromul postvacanţă.
Luna septembrie este pentru mulţi perioada revenirii la birou, între dosare şi probleme de rezolvat. Tot acum apar însă şi simptomele unei boli devenite tradiţie în această perioadă a anului: sindromul postvacanţă. Semnele sunt clare: oboseală, irascibilitate, senzaţia de dor de ducă şi de gol sufletesc. Şi ca şi cum şocul revenirii nu era suficient, mai apare în peisaj şi un coleg mai nebronzat, cu nelipsita întrebare: „Ei, cum a fost în vacanţă?“, care apoi adaugă, pentru a mai pune puţină sare pe rană, că el a optat să îşi ia concendiu în septembrie pentru că „nu mai e aşa de cald şi nu e aglomeraţie“. În aceste condiţii, jurnaliştii de la Times au întrebat o serie de specialişti, de la psihologi şi medici şi până la sociologi, iar apoi au elaborat o reţetă pentru a învinge această formă de depresie, care în Regatul Unit poartă numele de „back-to-work blues“.
Planuri de viitor
În vacanţă, simţurile sunt stimulate de noi peisaje, arome şi gusturi, combinaţia acestora fiind mană cerească pentru psihic. Doctorul Spurr, psiholog, sugerează că, odată întorşi în aglomeraţia marilor oraşe, trebuie să ne rezervăm în fiecare dimineaţă puţin timp pentru a sta tolăniţi în fotoliu, cu ochii închişi, ca să vedem cu ochii minţii locurile visate, printre umbrele, valuri şi grătare. Ideal ar fi să aveţi o provizie de produse locale exotice, pe care să le gătiţi seara acasă.
Psihologul Linda Blair propune formula APC: amintire, persistenţă şi cuantificare. În vacanţă, cu siguranţă ne-am promis că vom schimba ceva în viaţa noastră. Ca să ne amintim promisiunea făcută, trebuie să alegem un cuvânt-cheie, să îl scriem pe nişte bileţele, plasate în puncte strategice ale casei, cum ar fi oglinda sau uşa de la şifonier. Persistenţa: pentru a scăpa de o obişnuinţă proastă este nevoie, de obicei, de trei săptămâni, şi de alte trei pentru a căpăta alta nouă, cum ar fi cititul. Acum se aplică şi al treilea factor al formulei: cuantificarea.
Aşadar, nu numai că trebuie să ne planificăm să citim, cel mai bine ar fi să ne impunem să citim măcar zece pagini pe seară sau să slăbim trei kilograme în viitorul cel mai apropiat.
Cu gândul la mare
Alt antidot împotriva depresiei postvacanţă ar fi o costisitoare ramă digitală, în care să încărcăm pozele din vacanţă şi pe care să o punem pe birou. Când sună telefonul şi de la capătul firului se aude o voce furioasă, pusă pe harţă, nu trebuie decât să ne uităm intens la imaginile care se desfăşoară prin faţa ochilor noştri. Simon Bacon, profesor la College of Psychic Studies, din Londra, propune psihometria, o tehnică ce permite obţinerea de informaţii psihice de la un obiect. Potrivit acestuia, ar fi suficient să vă aşezaţi comod şi să strângeţi în mână ceva din vacanţă, o scoică sau o pietricică, pentru ca senzaţiile trăite în vacanţă să revină, reconectându-vă spiritual cu sentimentul de libertate. Publicaţia britanică merge mai departe cu experimentele, unele prea dificile şi profunde, cum este cel propus de filosoful Alain de Botton, în opinia căruia „unul dintre cele mai bune moduri de a aprecia viaţa şi toate plăcerile sale este acela de a privi la opusul său, adică moartea. Un exerciţiu util ar fi ca în fiecare zi, imediat ce v-aţi trezit, să vă gândiţi la posibilitatea de a muri brusc“. Aşa se explică probabil de ce un număr mare de oameni ai muncii din capitala britanică au telefonat la serviciu, anunţând că sunt atât de bolnavi încât nu pot veni la birou.
