Situată între Marea Adriatică şi Alpi, Croaţia oferă turiştilor distracţii diverse. Cele 1.185 de insule şi recifuri fac din regiunea de coastă o zonă foarte interesantă. Zagreb, capitala ţării, este un oraş medieval încântător, de o frumuseţe excepţională, renumit pentru arhitectură şi atmosferă.
Croaţia, situată la intersecţia dintre Europa Centrală şi zona mediteraneană, are suprafaţa totală de 56.538 de kilometri pătraţi, şi o populaţie de aproximativ 4,9 milioane de locuitori. Este o ţară unică tocmai prin diversitatea sa. Are şapte parcuri naţionale, trei în zona montană (Risnjak, Paklenica, Plitvieka Jezera) şi patru în regiunea de coastă (Kornati, Brijuni, Krka, Mljet). În Croaţia veţi putea vizita şi vechiul oraş Dubrovnik, Palatul Diocleţian din Split, Biserica Euphrasius din Pore, lacurile Plitvieka Jezera şi multe alte destinaţii fascinante. În fapt, are multe aşezări înfiinţate în perioada romană şi în Evul Mediu.
O oază europeană, cu plaje curate şi apă pură
Datorită atenţiei acordate naturii şi ecologiei, Croaţia este şi o adevărată oază europeană, cu plaje curate, apă pură, aer curat în oraşe şi numeroase legi pentru păstrarea acestui echilibru fragil. Într-un clasament mondial, Croaţia depăşeşte cu mult state precum Spania sau Grecia, prin echilibrul ecologic. Din suprafaţa totală a ţării, aproape zece procente reprezintă zone protejate. În aceste regiuni se găsesc cele opt parcuri naţionale, zece rezervaţii naturale, 73 de rezervaţii speciale, 27 de parcuri forestiere, 75 de monumente naturale, 120 de grădini, 380 de specii şi 44 de plante protejate prin lege. Flora şi fauna se remarcă prin diversitate şi colorit, aici putând fi găsite animale precum ursul brun, pisica sălbatică, lupul, mistreţul, şoimul, bufniţa, dar şi flori precum orhidee, trandafiri sau plante rare. O destinaţie frumoasă pentru cei îndrăgostiţi de natură trebuie să fie unul dintre parcurile naţionale. Dar chiar şi în afara zonelor protejate puteţi descoperi specii preţioase – leandrul, ienupărul, levănţica, dar şi şerpi, animale sălbatice şi nenumărate feluri de păsări.
Trei oraşe şi două complexuri monumentale croate au fost deja incluse de UNESCO pe lista obiectivelor culturale protejate la nivel mondial: Palatul Diocleţian, datând din Antichitate, care pe parcursul secolelor s-a transformat în oraşul medieval Split. Alte obiective ce figurează pe lista UNESCO sunt oraşele Dubrovnik şi Trogir, Biserica Euphrasius din Pore, Catedrala St. Iacob din Ibenik şi Parcul Naţional Plitvice.
Dubrovnik, o destinaţie inedită
Dubrovnik, cu o populaţie de 43.770 de persoane, este port şi una dintre cele mai import staţiuni turistice de la Marea Adriatică în sudul extrem al Croaţiei şi centrul regiunii Dubrovnik-Neretva. Staţiunea a fost fondată prin unirea a două mici oraşe: Laus (numele vine de la corespondentul latinesc al cuvântului stâncă) – o mică insulă pe coasta de sud a Dalmaţiei, ce oferea adăpost pentru refugiaţii italieni din oraşul Epidaurum; şi Dubrava (denumit după cuvântul slav dub, care înseamnă stejar), o aşezare a imigranţilor slavi la poalele dealului Srd. Strâmtoarea a fost mai târziu umplută cu pământ, unificând oraşul în jurul nou-formatei pieţe (astăzi Placa sau Stradun).
Oraşul a fost fortificat, urmând să fie construite două porturi de fiecare parte a istmului. Comerţul său maritim s-a dezvoltat, devenind singurul oraş-stat de pe coasta de est a Mării Adriatice, care „rivaliza“ cu Veneţia în Evul Mediu. Sprijinit de diplomaţia sa prosperă şi experimentată, Dubrovnik a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV şi XVI. Oraşul a fost unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate, loc natal pentru numeroşi poeţi şi scriitori ca Ivan Gundulic şi Marin Drzic.
Dubrovnik a fost condus de aristocraţie, iar căsătoria între membrii celor trei clase sociale era strict interzisă. Şeful de stat cu rol ceremonial era cneazul sau, în timpul suzeranităţii veneţiene, rectorul. Puterea însă era în mâinile a două Consilii (Vijece) care aveau ca membri reprezentanţi ai nobilimii. Guvernul acestui oraş a abolit sclavia în 1418 şi a devenit primul stat care a recunoscut independenţa nou-formatei ţări – Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al oraşului conţine cuvântul Libertas (libertate), iar la intrarea în fortăreaţa Lovrijenac, amplasată în afara zidurilor oraşului, se află inscripţia „Nu e bine să fie vândută libertatea, pentru tot aurul“.
Patronul oraşului este Sfântul Blasiu (Sveti Vlaho în croată). Statuile sale sunt amplasate în incinta oraşului. Are o importanţă similară cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Veneţia. Vechiul oraş este din 1979 parte din patrimoniul mondial al UNESCO.
Podul Franjo Tudjman, una dintre cele mai spectaculoase construcţii din Dubrovnik, a fost finalizat în 2001 şi măsoară 6 km. Structura de cabluri asimetrice este realizată în jurul unui pilon înalt de 143 de metri, de care sunt ancorate 19 cabluri de fiecare parte, iar cel mai lung dintre ele măsoară peste 220 de metri.
Centrul istoric şi Palatul lui Diocleţian din Split
Split este cunoscut pentru Palatul lui Diocleţian şi catedrala sa, cu faimosul turn cu clopot. În prezent, este locul unde trăieşte arhiepiscopul. În ciuda existenţei vechii cetăţi antice Salona (astăzi Solin) la nord de Splitul de astăzi, construcţia oraşului a început prin palatul împăratului roman. Diocleţian, care a domnit între 284 şi 305, a ordonat construcţia în anul 300. În secolul al VII-lea, imensa clădire a fost inaugurată – primii cetăţeni ai aşezării Split s-au instalat în spatele zidurilor.
Chiar şi astăzi, palatul constituie centrul oraşului, fiind plin de magazine şi pieţe, aflate pe coridoarele şi la etajele fostei construcţii, iar catedrala (mausoleu în timpul lui Diocleţian) se află chiar în centrul său. Split este considerat uneori capitala Dalmaţiei, dar nu există o asemenea unitate guvernamentală în prezent. Capitala tradiţională este oraşul Zadar.
Parcul Naţional Plitvice
Complexul Plitvice a fost declarat parc naţional încă din anul 1949, reprezentând cea mai veche rezervaţie naturală din sud-estul Europei, vizitată anual de aproape un milion de turişti. Parcul este un sistem carstic format din 16 lacuri, unite între ele de râul Plitvice şi prin zeci de cascade spectaculoase.
Pădurile dese de pin care flanchează sistemul carstic adăpostesc urşi, lupi şi diferite specii de păsări. Cel mai mare lac este Kozjak, fiind şi navigabil.
