Patru copii cu vârste cuprinse între şapte luni şi opt ani au trăit până miercuri seară, când au fost preluaţi în regim de urgenţă de Direcţia Copilului, în condiţii greu de descris. Într-o cameră care arată mai degrabă a grajd, cu pereţii plini de igrasie, înconjuraţi de o mizerie insuportabilă, copiii erau supravegheaţi de o bătrână, de 73 de ani, care îi hrănea cu ceai sau cu mâncare primită de pomană. Vecinii susţin că situaţia dramatică a copiilor, dar şi a bătrânei era cunoscută de autorităţile responsabile, însă acestea nu au luat nici o măsură…
Am găsit-o pe Ioana Dumitrescu, de 73 de ani, în locuinţa sa din cartierul Brestei. Poarta din scânduri ce stătea să cadă era legată cu sârmă, apoi ferecată cu alte zăvoare şi lanţuri. Se deplasa greu, sprijinindu-se în baston. Bătrână, gârbovită, cu ochii roşii de atâta plâns, chinuită de o tuse seacă, ne-a poftit în curte. Este de ajuns să o vezi pe această femeie împovărată de suferinţă şi bătrâneţe pentru a înţelege că este practic imposibil să aibă grijă de patru copii, dintre care un bebeluş de şapte luni.
„Plâng de aseară încontinuu, de când au venit şi au luat copiii. Dar este bine aşa decât să moară în casă. Mai bine să îi crească statul. Ajungeau să moară lângă mine de foame. Nu am ştiut pe cine să anunţ. Noroc cu oamenii din cartier care au anunţat pe cine trebuie. De la începutul lunii februarie, nepoata mea a plecat de acasă în miezul nopţii şi nu a mai dat nici un semn. A spus că se duce să muncească în Anglia şi mi-a lăsat copiii în grijă. Fără bani, fără mâncare pentru ei, fără nimic. Laura are opt ani, Maria – trei ani, Carla – doi ani şi Mădălin doar şapte luni. Nepoata are doar 24 de ani, însă are deja cinci copii, unul din ei stă undeva la ţară… Nu este prima dată când pleacă şi îşi lasă copiii. Pe cel mic, de exemplu, l-am crescut de la trei săptămâni. Am cheltuit toată pensia mea ca să le cumpăr scutece şi câte ceva de mâncare, apoi am cumpărat de la un magazin din cartier, pe datorie, lapte şi pâine pentru copii. Am rămas datoare, nu ştiu cum o să mai plătesc. Acum mor în casă de foame, că nu am altă soluţie. Stau, plâng şi zac… Erau nopţi când copiii plângeau de foame şi le dădeam ceai cald ca să se liniştească. Îi luam în braţe şi îi ţineam strâns să se încălzească… Nu aveam altă soluţie. Au fost zile când am primit mâncare pentru copii de la oameni, de milă, pentru că pur şi simplu nu aveam ce să le dau… Nimeni nu este însă obligat să mă întreţină pe mine şi încă patru copii, fiecare om are problemele lui. Speram să pot achita datoriile pe care le-am strâns, pe caiet, la magazine însă nu mai găsesc cardul cu care îmi ridicam pensia… Nu ştiu nici cum o să mai primesc pensia de acum, nu ştiu ce o să afc, iar eu putere nu mai am“, a spus bătrâna.
Vecinii susţin că au semnalat Direcţiei pentru Protecţia Copilului situaţia acestor minori de acum doi ani
Casa în care au locuit cei patru copii are doar o cameră de câţiva metri pătraţi. Pe cimentul rece, un pat din lemn, câteva pături şi multe haine aruncate pe jos; aceasta este avuţia acestei femei. „De doi ani am anunţat Direcţia pentru Protecţia Copilului (DGASPC – n.r.) de situaţia în care trăiesc cei patru copii. Spuneau că nu au practic ce să facă. Ce trebuia să se întâmple ca ei să intervină? Bătrâna le-a fost ca o mamă, a făcut tot ce i-a stat în putere. Nu îşi permitea mai mult. A ţinut până la urmă în viaţă bieţii copii! Ne mirăm că nu s-au îmbolnăvit grav până acum din cauza mizeriei în care au trăit. Se pare însă că acum au probleme respiratorii, probabil sunt răciţi la plămâni… Este păcat că asistăm neputincioşi la astfel de situaţii, că nu luăm măsuri urgente, că aşteptăm să se întâmple o nenorocire. Puteam să îi găsim pe copii şi bătrână morţi în casă de frig şi foame“, au spus vecinii bătrânei, care au preferat să îşi păstreze anonimatul.
„Legea nu ne permite să intervenim atâta timp cât copiii se află în grija părinţilor şi nu există semne că aceştia sunt abuzaţi
în vreun fel“
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj susţin că, în urmă cu doi ani, atunci când au aflat despre situaţia acestor copii, aceştia se aflau în grija mamei. Nu prezentau semne de abuz, nu existau semne de neglijare, astfel încât să fie impusă o măsură în regim de urgenţă.
„Legea nu ne permite să intervenim atâta timp cât copiii se află în grija părinţilor şi nu există semne că aceştia sunt abuzaţi sau neglijaţi în vreun fel. În cazul în care îi găseam nesupravegheaţi, de exemplu, interveneam. De data aceasta însă, în urma sesizării primite la Direcţie, în momentul în care am găsit copiii doar în grija bunicii, care mărturisea că nu îi poate creşte, am intervenit şi am dispus ca micuţii să fie luaţi în regim de urgenţă. Au fost preluaţi de asistenţii sociali pentru a fi evaluaţi medical şi social. În urma evaluării, vom decide măsuri speciale de protecţie pentru cei patru fraţi. Avem foarte des astfel de solicitări, în special la telefonul de urgenţă al copilului. În urma verificărilor noastre, în multe cazuri am preluat copiii în regim de urgenţă, în alte situaţii am instituit monitorizarea familiei“, a precizat Maria Dumbravă, purtător de cuvânt al DGASPC Dolj.
Potrivit DGASPC Dolj, cele mai grave probleme în Dolj sunt cauzate de sărăcie, existând 111 localităţi unde posibilităţile de angajare sunt destul de reduse. „Tocmai de aceea, criteriile de bază pe care le urmărim sunt ca micuţul să aibă un acoperiş deasupra capului, un pat în care să doarmă, un spaţiu de locuit, un minimum de trai pe care părinţii să îl poată asigura, un venit constant din care să trăiască“, a adăugat Maria Dumbravă. Potrivit statisticii DGASPC Dolj, la sfârşitul lunii martie, 179 de copii au fost separaţi temporar sau definitiv de familie, 17 copii au primit protecţie specială în regim de urgenţă.
Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie socială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. Conform legii, măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze, în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură, instanţa judecătorească, instanţă care se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Conform aceleiaşi legi, măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească la sesizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care solicită emiterea unei ordonanţe de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, dacă reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării. Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate respectiv sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă.
Definiţia abuzului
Potrivit Legii nr. 272/2004, art. 89 (1), prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Potrivit art. 91 (1), orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv. Dacă omisiunea este voluntară atunci se încadrează la categoria rele tratamente. Neglijența părinților sau a persoanelor care au în grijă copii de a le asigura acestora nevoia de somn, mâncarea sau băutura necesare, de a le asigura acestora îmbrăcămintea adecvată condițiilor meteorologice, respectiv a adăpostului pentru copil, legarea şi/sau închiderea copilului într-o cameră întunecoasă sau friguroasă, lăsarea copilului nesupravegheat în casă sau pe stradă.
