Robert Wilson, marele regizor și artist vizual american, este prezent zilele acestea la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, unde montează pentru prima dată în România un spectacol, „Rinocerii“ de Eugène Ionesco.
Robert Wilson a mai fost de câteva ori în țara noastră, iar la Craiova i s-au jucat două spectacole, în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare: „Femeia mării“, de H. Ibsen, în 2008, și „Sonetele lui Shakespeare“, prezentat de Berliner Ensemble, din Berlin, în 2012.
De asemenea, în 2010, regizorul american a fost prezent la teatrul craiovean cu conferința „Have I been here before?“, cu ocazia prezentării filmului spectacolului său „Hamlet – Un monolog“, realizat la Alley Theatre în 1995, în regia şi interpretarea sa.
Robert Wilson, însoțit de o echipă de colaboratori cu care colaborează de obicei spectacolele sale apreciate pe scenele internaționale: dramaturgul Konrad Kuhn (Austria), creatorul de costume Jacques Reynaud (Franța), coregizorii Tilman Haecker (Germania) și Charles Chemin (Franța), light-designerul A. J. Weissbard (Italia), video-artistul Tomek Jeziorski (Polonia) și compozitorul Adam Lenz (SUA), lucrează la Naţionalul craiovean cu regizorul Bobi Pricop (asistent de regie), scenografii Adrian Damian (asistent decor) și Adriana Dinulescu (asistent costume).
„Naţionalul din Craiova e pe vârful Everestului“
Repetiţiile sunt în toi la Naţionalul craiovean. Primele detalii sunt puse la punct. Spectacolul începe să se contureze, deşi timpul scurs de la începerea propriu-zisă a repetiţiilor este foarte scurt.
„Totul este milimetric“, după cum ne destăinuie actorul Valer Dellakeza: „După Silviu Purcărete, după Tompa Gabor, ca să-i iau în ordine cronologică, Vlad Mugur, iată că a venit Robert Wilson şi nu mă gândesc decât la Cel de deasupra noastră, care îmi dau seama, e Cel mai bun regizor din lume. A pus aripa lui peste mine şi peste Teatrul Naţional şi ne-a adus acest mare om. Sunt la a patra facultate. Am făcut Institutul de teatru, am făcut una cu Silviu Purcărete, una cu Vlad Mugur şi mai fac una cu Robert Wilson. Totul este la secundă, cortina se ridică după 14 secunde, prima intrare este după 17 secunde şi jumătate, adică totul este milimetric. Aici nu ai voie să greşeşti. Sigur că numai noi ştim când este greşit, dar Robert Wilson este de o rigurozitate fantastică şi nu vrea decât ca totul să fie aşa cum şi l-a închipuit el“.
Munca alături de un astfel de regizor este o încântare pentru suflarea actoricească.
„Spectacolele mari te fac să doreşti să le atingi, să devină parte din tine, şi acest lucru s-a întâmplat pentru trupa Teatrului Naţional din Craiova. Aici a fost Berliner Ensemble cu «Sonetele lui Shakespeare» şi toată lumea care le-a văzut a simţit ce am simţit şi noi. Ei bine, noi, de marţi, 14 ianuarie, am început să cuminecăm această dimensiune de teatru şi de viaţă. Toate lucrurile pe care le-am făcut până acum mă ajută să o iau de la început cu Robert Wilson. Trupa Teatrului Naţional din Craiova e pe vârful Everestului“, a declarat Claudiu Bleonţ. Părerea sa este împărtăşită şi de alt coleg de scenă, care a avut ocazia să lucreze de-a lungul carierei cu mulţi regizori, iar acum adună în palmaresul său o experienţă deosebită, odată cu venirea marelui regizor american.
„E un lucru extraordinar să ai în sală un dirijor de talia lui Robert Wilson, care este socotit unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. E o şansă absolut uriaşă pentru Teatrul Naţional din Craiova. Este una dintre personalităţile fără egal din lumea teatrului. Cine nu şi-ar dori să lucreze cu el? Câţi actori din lumea asta au şansa să lucreze cu Robert Wilson? Nu ştiu. E un dar dumnezeiesc. Are un stil personal, dar compania Teatrului Naţional se poate plia pe absolut orice modalitate de lucru a unui regizor mare. Noi, actorii de la Teatrul Naţional, suntem ca o plastilină în mâna lui“, a precizat Ion Colan.
Lecţii importante
Actorii sunt chemaţi la scenă şi repetiţiile se reiau. Din scaunul spectatorului, Robert Wilson alături de echipa sa coordonează munca. După o secvenţă repusă în scenă, se intervine. Toţi actorii sunt pe scenă, iar regizorul le mai dă câteva sfaturi, „ca de la un bătrân al scenei“, după cum însuşi Domnia sa mărturisea. „Ochii şi mişcarea ochilor sunt foarte importante. La începutul secolului trecut era un altfel de limbaj teatral al privirii, al ochilor. Oamenii spuneau poveşti prin mişcare ochilor lor. Ascultaţi prin intermediul ochilor! Priviţi actorii din filmele mute, ochii lor sunt foarte expresivi. Asta ţine de un limbaj teatral“. Apoi, alt îndemn „Încercaţi să simţiţi şi spaţiul din spatele dumneavoastră… Gestul trebuie să aibă o greutate“. Sunt lecţii importante, care stau la temelia unui spectacol de zile mari, un proiect pe care directorul Naţionalului craiovean l-a iniţiat.
„Dacă aşteptam să se împlinească nevoile materiale nu venea niciodată Robert Wilson la Craiova. Mi-am asumat riscul de a-l aduce înainte de a avea toate necesităţile proiectului. Aşa cum fac de aproape un an, încerc să adun nu numai bani, dar şi interes, atât de la autorităţile locale, centrale, parteneri interni şi externi, care să contribuie la acest proiect, cel mai important care s-a făcut în România de când ştiu eu şi cu greu va putea fi făcut unul de mai mare amploare decât acesta într-un timp previzibil. Vorbele mele nu au fost vorbe de clacă, ca să ne dăm mari pe cine aducem noi aici, sigur că mă bucură mult. Eu am fost cel mai îndoit şi nu-mi vine să cred că în momentul de faţă proiectul a pornit şi ştii că, dacă bulgărele a început să se rostogolească de pe panta muntelui, nu îl mai poţi opri. Riscurile pe care mi le-am asumat vor fi din plin răsplătite de rezultatul pe care îl vom vedea în vară.
Toată lumea este entuziasmată. Nici eu şi nici colegii mei, nu numai actorii, ci şi tehnicienii care au lucrat cu mari regizori, nu au mai întâlnit o asemenea manieră de lucru pe care Robert Wilson cu delicateţe le-a prezentat-o tuturor la începutul repetiţiilor propriu-zise. Le-a dat motivaţiile lui de artist. Toată lumea a înţeles şi acceptat modul de lucru cu totul neobişnuit pentru un spectacol de teatru. El s-a exprimat faţă de întreaga trupă cu delicateţe, spunându-i fiecăruia după ce l-a văzut: «great». Sigur, e o formă de a spune «Mulţumesc! E foarte bine». A ales un număr de actori de care are nevoie. Părerea lui nu poate fi decât bună, pentru că în caz contrar nu ar fi acceptat să vină. El, ca puţini alţi mari artişti, lucrează cu materialul clientului. Nu a cerut să-i aduc cine ştie ce vedetă, din cine ştie ce altă parte. A găsit în colectivul nostru, pe care nu-l cunoştea, persoanele potrivite care să interpreteze rolurile“, a precizat Mircea Cornişteanu.
„Rinocerii“ de Eugène Ionesco purtând semnătura marelui regizor, va cuceri, ridicând încă o dată Naţionalul craiovean la loc de cinste.
Premiera mondială
Premiera mondială a spectacolului „Rinocerii“ de Eugène Ionesco a avut loc la Düsseldorf, pe 6 noiembrie 1959, iar piesa a fost tipărită în același an la editura Gallimard. De atunci a fost jucată în sute de reprezentații, pe toate scenele lumii.
