Praznicul „Schimbării la Faţă a Domnului” sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română astăzi, 6 august, a adunat sute de credincioşi şi la Mănăstirea Turnu, din staţiunea Călimăneşti, judeţul Vâlcea, care şi-a serbat hramul bisericii principale.
Evenimentul a fost marcat în mod deosebit de prezenţa Preasfinţitului Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi. La sărbătoare a participat şi Chiriarhul eparhiei, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim, care la finalul Sfintei Liturghii a binecuvântat credincioşii prezenţi, împărtăşindu-le şi un cuvânt de folos sufletelor acestora.
Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii, în seara zilei de 5 august, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, Taina Sfântului Maslu şi cu Sfânta Liturghie.
După Sfânta Evanghelie, Preasfinţitul Episcop Emilian Lovişteanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică, evidenţiind simbolismul praznicului „Schimbării la Faţă a Domnului” şi felul în care Dumnezeu şi-a arătat Slava Sa, atât în Vechiul Testament prin Prooroci, cât şi în Noul Testament prin Însuşi Fiul Său, Iisus Hristos. De asemenea, Preasfinţia Sa a subliniat care sunt principalele învăţături ce se desprind din această sărbătoare.
Pentru pomenirea ctitorilor, binefăcătorilor şi ostenitorilor acestui sfânt aşezământ, după Sfânta Liturghie, a fost săvârşit şi un parastas.
Răspunsurile la strană au fost oferite de către grupul psaltic al părinţilor Mănăstirii Turnu.
La sărbătoare au fost prezenţi, stareţi, monahi şi monahii de la mănăstirile vâlcene, preoţi şi sute de pelerini din eparhie şi din ţară.
La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalţă silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de staţia de cale ferată cu acelaşi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează şi astăzi.
Biserica veche ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Ţării Româneşti, stins din viaţă în anul 1702. Aşezământul a fost o copie a mănăstirii Cozia – Veche, fiind refăcut de Gherasim Timuş (1894-1911), însă biserica veche a fost mistuită de flăcări în 1932, scăpând din calea incendiului doar casă lui Gherasim Timuş şi chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut în anul 1933. Această bisericuţă, mai mică are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peşteri unde pustnicii se izolau de lume.
Biserica nouă, numită şi Biserica cea mare, a fost ridicată între anii 1897-1901, de însuşi Gherasim Timuş, având hramul „Schimbarea la Faţă”. Aceasta are forma pătrată, etajată, cu două niveluri, parter şi etaj, la fiecare nivel fiind o biserică în care se ţine slujba separat, de alt preot. Are o cupolă centrală, cu acces pe scările exterioare construite recent pe faţada de sud, dinspre lacul din apropiere.
Între anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj şi întregul ansamblu a fost renovat. Până în anul 1939, aici a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Vieţuitorii de aici duc o viaţa austeră, neconsumându-se carne.
În apropierea acestui vechi aşezământ monastic se păstrează şi astăzi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman „Arutela”, stânca de piatră numită „Masa lui Traian” şi băile termale de la Bivolari – pe malul stâng al Oltului.
