Renumitul consultant pe probleme de politică externă, dr. Daniel Nelson, a declarat, într-un interviu acordat GdS, că România a devenit stat-cheie în sistemul de apărare a Europei împotriva posibilelor ameninţări teroriste şi că trebuie să colaboreze cu mai multe agenţii de colectare a informaţiilor din mai multe ţări. În prezent, Daniel Nelson este membru marcant al Centrului pentru Controlul Armelor şi preşedinte al unei companii din America. A lucrat în trecut pentru guvernul SUA, a fost consultant pe politică externă al unui senator candidat la funcţia de preşedinte al SUA şi decan al Colegiului de Artă şi Ştiinţe al Universităţii din New Haven.
GdS: Cum se mişcă lucrurile în privinţa bazei militare de la Deveselu?
Daniel Nelson: În primul rând, trebuie să vă spun că sunt anumite lucruri pe care nu le putem discuta, dar este clar că angajamentul rămâne şi că lucrurile se derulează normal. În acordul cu România este o prevedere care spune că cel puţin doi ani se vor face teste. Aceasta este o bază militară pe pământ, ceea ce înseamnă că are un fel distinct de ţintire, aspecte tehnice diferite, iar personalul militar român are nevoie de antrenament. Din câte ştiu eu, nu vor fi întârzieri. Acum suntem în faza exploratorie a construcţiei, încă nu s-au făcut săpături în pământ.
GdS: Ce este nou în privinţa bazei de la Deveselu?
D.N.: Va fi construită pe pământ. Apoi este vorba despre sistemul de ţintire, de identificare a ţintei, de conexiunea sistemului radar amplasat în Turcia cu rachetele din România. Vor trece mai mult de doi ani până când sistemul va deveni complet operaţional.
GdS: Schimbările politice din România pot întârzia proiectul?
D.N.: În primul rând, o înţelegere este o înţelegere, apoi un tratat este un tratat. Ştiu, urmează alegeri locale, vine un nou guvern, sunt multe lucruri care se pot schimba şi probabil se vor schimba. Un nou guvern ar putea avea anumite obiecţiuni faţă de anumite părţi ale acordului, este posibil, s-a mai întâmplat acest lucru. Un guvern democratic ar putea spune, scuzaţi-mă, doar ce am fost ales şi vreau să vă pun întrebări.
GdS: Negocierile pentru amplasarea scutului au fost purtate cu un preşedinte care are o înclinaţie către axa Washington – Londra. Acum, cu un nou prim-ministru al cărui partid se revendică mai mult dinspre Rusia. Ar putea fi aceasta o problemă?
D.N.: Eu nu apăr pe nimeni şi nimic. Dar cred că este cinstit să spunem că el niciodată nu a spus că îşi doreşte o alianţă cu Moscova. Asta cred eu de la distanţă. Va fi probabil o schimbare de strategie în politica externă. Trebuie să judecăm ceea ce vedem prin ceea ce face.
GdS: Care sunt avantajele şi dezavantajele României având acest scut antirachetă? Este posibil ca zona să devină o ţintă pentru terorişti?
D.N.: Posibil şi asta, este valabil pentru orice loc unde amplasezi o astfel de bază militară. Spre deosebire de Olanda, care nu ar fi de acord cu amplasarea unui astfel de scut, România a devenit stat-cheie în sistemul de apărare a Europei împotriva posibilelor ameninţări teroriste. Aşa că, odată ce baza va deveni operaţională la capacitate maximă, ar fi bine ca guvernul român şi serviciile de informaţii să fie mai atente la acele posibile ameninţări şi să fie mai mult în gardă. Asta necesită un fel diferit de vigilenţă, deoarece până acum România şi-a manifestat îngrijorarea faţă de trafic, nu doar de fiinţe umane, ci şi de arme, droguri sau imigrare. Acum va trebui să facă faţă unui alt fel de ameninţare a securităţii. Pur şi simplu, deoarece acest scut sporeşte securitatea României, dar îi creşte şi responsabilitatea. Iar poporul român are nevoie să înţeleagă acest lucru şi sunt sigur că înţelege.
GdS: La ce anume vă referiţi?
D.N.: La mai multe eforturi de a schimba informaţii cu mai multe ţări, facilităţi sporite de monitorizare în porturi şi aeroporturi, la a fi în gardă mai mult ca niciodată. Legătura dintre NATO şi România este întărită acum. Noii membri ai NATO s-au dovedit adesea mai valoroşi decât vechii membri, nu doar pentru Statele Unite ale Americii, ci pentru NATO ca întreg.
GdS: În România, au fost critici nenumărate împotriva trimiterii de trupe în Afganistan şi Irak. Aţi spus că sunteţi împotriva războaielor stupide, pentru a vă cita. Cum vedeţi aceste critici?
D.N.: Sunt împotriva acestor războaie stupide, dar, de asemenea, nu sunt un pacifist. Trebuia să fie un răspuns armat după atacurile asupra turnurilor gemene, după atacurile din Madrid şi Londra. Îndepărtarea talibanilor şi scoaterea al Qaeda din bârlog au fost lucruri necesare. Dar, odată făcut acest lucru, eu cred că se putea interveni apoi cu drone şi echipamente sofisticate, în loc să invadezi Irakul, de exemplu. Războiul din Irak este complet nefolositor. În Afganistan, am considerat intervenţia bună la început, dar pe parcurs au apărut costuri umane şi financiare mari.
GdS: Românii nu agreează ideea trimiterii de trupe peste graniţă…
D.N.: România este o ţară pacifistă şi o ţară care nu a mers în război, cu excepţia celor două războaie mondiale. Trebuie să ne amintim acest lucru, dar şi faptul că nu este o ţară bogată, iar o ţară unde populaţia este în scădere, sensibilitatea faţă de pierderi umane şi costuri armate este mare. România a suferit pierderi umane, iar Regatul Unit şi Canada şi mai mult. Din fericire, în cazul României, pierderile nu au fost uriaşe. Pot înţelege acest lucru. Ca părinte, nu mi-aş dori să-mi ştiu copilul plecat pe front. Eu am fost în război şi ştiu cum este. Înţeleg perfect opoziţia poporului român. Vestea bună este că aceste războaie se sfârşesc, deoarece lupta împotriva terorismului este abordată altfel.
GdS: Este baza de la Deveselu mai mult un avertisment împotriva Iranului?
D.N.: Putem foarte bine spune asta. Şi împotriva Iranului, dar şi împotriva oricăror radicali din Pakistan.
GdS: Acest scut antirachetă a dus la creşterea tensiunii diplomatice cu Rusia…
D.N.: Eu ştiu retorica lui Vladimir Putin. Dar, pe de altă parte, nu prea este loc de manevră. Capacitatea lor de a desfăşura un scut costisitor este relativ limitată. La fel şi folosirea energiei ca armă. Eu nu sunt sigur dacă acest scut a creat mai mult conflict, dar sunt sigur că i-a îngrijorat şi, de aici, şi retorica răspunsurilor.
GdS: Şi la ce va duce acest lucru?
D.N.: Ar putea să ducă la cooperare între NATO şi Rusia în problema apărării împotriva rachetelor, lucru de care se discută de multă vreme. Nu cred că va duce la un nou război rece.
GdS: Este NATO mai slab din cauza crizei financiare?
D.N.: Într-un fel, da. Să fim cinstiţi. Când ai guverne care se schimbă, preşedinţi care pierd, asta nu va ajuta o alianţă să rămână unită. Oamenii se schimbă, personalităţile se schimbă. Unele guverne devin mai reticente în a trimite trupe sau să-şi pună bazele militare la dispoziţie de dragul NATO. De asemenea, este clar că, în situaţia ei, Grecia nu are nici o opţiune de a participa într-un grad semnificativ. La fel şi Italia sau Spania, care a trebuit să taie cheltuielile militare. Criza financiară din Europa a creat instabilitate în parlamente, iar atitudinea oamenilor s-a schimbat. Le pasă lor de NATO? Mai mult sau mai puţin.
GdS: Care este cel mai mare duşman al NATO?
D.N.: Fundamentalismul, care foloseşte tactici teroriste. Este cel mai tangibil duşman.
GdS: România nu se poate apăra singură în cazul unui atac. Ar fi o soluţie să investească în tehnologie superioară?
D.N.: Rolul României în Alianţă este diferit faţă de ceea ce ar trebui să facă dacă am fi în secolul al XIX-lea. România nu are nevoie de flotă mare de avioane supersonice de luptă. Da, are nevoie de câteva, astfel încât să-şi poată antrena piloţii. De asemenea, nu are nevoie de multe nave. Poporul român nu ar tolera să se cheltuiască bani pe aşa ceva atâta timp cât este nevoie de reconstrucţia drumurilor.
GdS: Deci, România are nevoie de câteva avioane de luptă…
D.N.: De câteva, da. Ştiu că România suferă din cauza crizei financiare. Întrebarea este câte ar trebui să cumpere. România nu are nevoie nici de o flotă de şase sau zece submarine, ci doar de două.
GdS: Mulţi se întreabă dacă este obligatoriu să fii membru NATO pentru a fi apărat de Alianţă, în condiţiile actuale…
D.N.: Este un punct de vedere care trebuie luat în calcul. Dacă aş fi român, aş pune întrebarea asta noului guvern. Celelalte guverne, mergând înapoi în timp până la perioada Iliescu, s-au pronunţat în favoarea NATO. Dacă România nu ar fi membru NATO, altă ţară ar trebui să-i ia locul. România are expertiză în anumite domenii şi a contribuit semnificativ. Dacă al Qaeda nu ar fi fost eliminată de pe hartă, ar fi fost în pericol nu numai SUA, Franţa sau Spania, ci orice ţară europeană. Şi fiţi atenţi la ce vă spun: dacă Al Qaeda ar fi fost lăsată în pace, fără să fie vânată, fiecare călător, indiferent de naţionalitate, inclusiv românii, ar fi fost în pericol. După cum am văzut din notele şi informaţiile de pe CD-urile lui Bin Laden, plănuiau să arunce în aer nave de croazieră cu turişti.
GdS: Lupta împotriva terorismului nu a dus la anumite exagerări în privinţa măsurilor de siguranţă?
D.N.: Nu mă deranjează acest lucru. Eu cred că al Qaeda a continuat să încerce să arunce în aer avioane care veneau din Europa în SUA prin aşa-zişii oameni cu bomba în pantof. Pe mine mă deranjează intruziunea în viaţa privată la orice nivel. Să nu credeţi că, atunci când trimiteţi un mesaj text de pe telefon, el este citit doar de destinatar. La fel e şi cu e-mail-ul.
GdS: Credeţi că România este pregătită să adere la spaţiul Schengen?
D.N.: Eu aşa cred. Problema intrării în această zonă este de imagine. Şi anume imigranţii români, populaţia de etnie romă care pleacă în ţările vestice. De aici şi discuţiile care au apărut. Iar asta a creat un blocaj. România trebuie să depună eforturi mai mari pentru a schimba această imagine. Trebuie să arate că încearcă să-şi ţină cetăţenii acasă şi că încearcă să îmbunătăţească nivelul de trai. Această problemă diplomatică poate fi depăşită, dar e nevoie de efort din partea guvernului. România a devenit o democraţie în cei 20 de ani, mai încet, cu hopuri, dar a devenit.
