Peste 2.000 de minori din judeţul Dolj au fost lăsaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate în grija rudelor, a asistenţilor maternali sau în centrele de plasament.
Dorinţa de a duce o viaţă mai bună, fără grija zilei de mâine, îi determină pe tot mai mulţi doljeni să îşi lase acasă copiii, chiar şi pe cei de vârste preşcolare, pentru a pleca la muncă în străinătate. Deşi serviciile sociale din cadrul primăriilor sunt obligate prin lege să monitorizeze situaţia micuţilor rămaşi acasă, nici până în prezent 20% dintre comunele doljene nu au trimis raportarea la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj.
Bebeluşi lăsaţi acasă de părinţii plecaţi în UE
Micuţii abandonaţi de părinţi pentru câteva luni sau chiar ani au devenit un adevărat fenomen social. Lăsaţi în grija bunicilor, a rudelor, a asistenţilor maternali profesionişti sau duşi în centrele de plasament ale statului, de multe ori aceşti minori aflaţi în perioada de formare sau la vârste fragede suferă enorm de lipsa mamei sau a tatălui, banii neputând înlocui dragostea părintească. 688 de copii doljeni au fost părăsiţi de ambii părinţi plecaţi să muncească în Italia sau Spania: 665 dintre micuţi au fost lăsaţi în grija rudelor apropiate, 20 la vecini sau la prieteni de familie, doi în centrele de plasament şi unul la un asistent maternal profesionist. „1.186 de copii au unul dintre părinţi plecat la muncă dincolo de graniţele ţării. În acest caz, copiii au fost lăsaţi în mare parte în grijă la rude, opt dintre ei la asistenţi maternali profesionişti, cinci în centrele de plasament ale Direcţiei pentru Protecţia Copilului şi 29 la alte persoane sau familii. Nici măcar copiii cu un singur părinte nu au rămas alături de mama sau tatăl ce i-a crescut, 89 de familii monoparentale lăsându-şi cei 133 de copii acasă“, a spus Ramona Ianoşi, inspector de specialitate în cadrul Biroului de Relaţii Publice din cadrul DGASPC Dolj. Dintre minorii lăsaţi în ţară de părinţi, 1.087 sunt fete, iar 929 băieţi. Părinţii nu renunţă la munca în străinătate nici pentru bebeluşii cărora tocmai le-au dat viaţă, astfel că 38 de copii doljeni care nu au împlinit un an sunt crescuţi de rude sau de asistenţi maternali profesionişti. Potrivit datelor de la DGASPC Dolj, numărul copiilor doljeni lăsaţi „singuri acasă“ este îngrijorător de mare, iar cifrele deţinute nu reflectă întru totul realitatea, mulţi dintre asistenţii sociali din comunele doljene nefăcându-şi meseria şi neraportând situaţia la nivelul zonei. Cei mai mulţi copii părăsiţi de părinţii aflaţi în goana după o viaţă mai bună au vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, pe locul doi situându-se cei de 7-9 ani.
Un sfert dintre copiii cu părinţi cu carte de muncă în UE vorbesc rar cu aceştia
24% dintre copiii cu părinţii plecaţi declară că vorbesc sporadic (13%) sau rar cu aceştia; 4,6% din aceşti copii au ambii părinţi plecaţi; în 3,1% din cazuri este vorba de plecări de mai mult de cinci ani, iar în 2,5% din cazuri de mai mult de trei ani. Aceste date reies dintr-un studiu naţional realizat în perioada mai-iulie 2007 pe un eşantion de 981 de copii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Datele sugerează un puternic deficit de comunicare între aceşti copii şi părinţii lor. În principal cei care au taţii plecaţi reclamă absenţa comunicării, diferenţele faţă de cei care au mamele plecate fiind totuşi mici. Datele indică faptul că, în cazul unei comunicări permanente între copii şi părinţii lor plecaţi, relaţiile dintre ei au rămas la fel sau au devenit mai strânse, în timp ce o comunicare deficitară deteriorează relaţiile dintre copii şi părinţii plecaţi la muncă în străinătate.
Părerea specialistului
„Copiii lăsaţi acasă de părinţi suferă «un stres de abandon», neputând înţelege motivele reale pentru care părinţii au ales să plece de lângă ei, să muncească la mii de kilometri distanţă. Se simt părăsiţi şi nimeni nu îi poate înlocui pe mami şi pe tati. În al doilea rând, un copil crescut departe de dragostea părintească nu va mai fi motivat să înveţe, iar autoritatea unui părinte nu poate fi înlocuită de cea a bunicilor sau, în situaţii mai grave, de un asistent maternal. Acest micuţ care şi-a petrecut copilăria departe de părinţii săi va creşte cu ideea că doar un job dincolo de graniţele ţării îi va oferi satisfacţia dorită, modelul părinţilor plecaţi integrându-i-se puternic în subconştient“, Gina Chiriac, psihoterapeut din Craiova.
