– Banca avea resurse sa acopere pierderile reclamate
– Statul a cistigat de pe urma lichidarii originale, prin absorbtie a Bancorex
– In schimbul unor titluri de stat de aproximativ 663 de milioane de dolari s-a preluat un patrimoniu de circa 4 miliarde de dolari
– Actionarilor Bancorex li se putea returna echivalentul a 340 de milioane de dolari
Dupa momentul 14 martie 1997, atunci cind intreaga echipa de conducere a Bancorex a fost inlocuita in forta, in piata s-au creat tensiuni. A inceput o virulenta campanie, care a inclus si inocularea ideii ca banca ar fi subrezita de asa-zise credite neperformante. Razvan Temesan a fost fortat sa predea stafeta lui Florin Ionescu. Atunci, Banca Nationala a Romaniei incerca sa alunge temerile cu privire la Bancorex. De pilda, pe 17 martie 1997, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara pentru Radio Pro Fm, ca schimbarea lui Razvan Temesan din functia de presedinte al Bancorex a fost legala. Atunci aprecia ca schimbarea lui Temesan nu va afecta Bancorex, deoarece banca este solida. La rindul lui, secretarul general al PNTCD, Radu Vasile, incerca acelasi lucru, mentionind totusi un lucru extrem de important: „Bancorex este o institutie bancara de o importanta vitala pentru economia romaneasca, pentru ca aproape jumatate din importurile de energie, din importurile de petrol, se deruleaza prin Bancorex“. Din pacate, dincolo de declaratiile optimiste, chiar mobilizatoare, lucrurile au luat o alta turnura. Dupa 14 martie 1997, total nejustificat, noua conducere a bancii intreprinde actiuni care au dus la subrezirea Bancorex.Au fost sistate liniile de finantare a importurilor energetice si a retehnologizarilor in domeniul energetic. S-a renuntat la angajarea de resurse valutare din strainatate apelindu-se la imprumuturi in lei de pe interbancar cu dobinzi de 400 la suta. Clientela bancii a fost izgonita. Astfel ca la finele lui 1997, pierderea Bancorex, incercata a fi cosmetizata in profit printr-un bilant eronat, devine de inteles. De fapt, anul 1997, prin politicile adoptate, este crucial pentru Bancorex. Banca era indreptata spre fundatura. Noul management din 1998, inlocuirea lui Florin Ionescu cu Vladimir Soare, nu a reusit sau nu a fost lasat sa salveze banca. Deja intram in perioada presiunilor exercitate de institutiile financiare internationale. Banca Mondiala elaborase pentru Bancorex planul „Sunset“ (Apus de Soare). Din februarie 1999, Bancorex intra in „administrare speciala“, destinele bancii fiind preluate de fostul consilier al guvernatorului BNR, Nicolae Danila. O perioada aparte, deoarece drepturile actionarilor au fost anulate. Administrarea speciala nu a adus nimic bun. Bancorex se indrepta spre faliment. Se poate spune, chiar programat. S-a ales calea de „camuflaj“. Lichidarea bancii, printr-o inedita absorbtie cu Banca Comerciala Romana.
Dincolo de motivatiile deciziilor luate se impune o intrebare. Era intr-adevar Bancorex in colaps si nu putea acoperi pierderile reclamate? Aici, lucrurile se complica. Se pare ca decidentii s-au grabit cind au transferat la AVAB asa-numitele credite neperformante fara a lua in calcul daca acestea aveau acoperire in garantii. Un semnal il avem din cadrul sedintei Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Bancorex din 4 mai 1999, cind actionarii au reclamat lipsa de transparenta in administrarea speciala a bancii. Atunci, conform procesului-verbal de sedinta, Teodor Mihaescu, presedintele SIF Muntenia, preciza ca este imputernicit sa nu aprobe planul de actiune pentru reglementarea situatiei financiare a Bancorex, in conditiile in care analiza care sta la baza propunerilor facute (de restructurare- n.r.) nu a fost pusa la dispozitia actionarilor pentru ca acestia sa inteleaga corectitudinea masurilor propuse. De asemenea, a aratat ca planul de actiune nu este concretizat intr-un plan de afaceri care sa reflecte utilitatea masurilor propuse si SIF Muntenia nu era de acord cu delegarea atributiilor AGA catre administratorul special (Nicolae Danila, numit de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu- n.r.). Nu este o opozitie singulara la planul de restructurare propus de administratorul unic, Nicolae Danila. In procesul- verbal al AGA din aceeasi data, 4 mai 1999, gasim lucruri interesante despre modul in care s-a inteles „restructurarea“ Bancorex: „Domnul Teodor Barbulescu, actionar, protesteaza cu privire la renuntarea la activitatea de retail banking, considerind ca transferul depozitelor va conduce la niste dezechilibre majore si va determina si clientii institutionali sa-si retraga conturile, in acest mod banca renuntind la cele mai ieftine surse atrase. Domnul Adrian Petre, actionar, se declara de acord cu dl Barbulescu si afirma ca masurile propuse conduc mai curind spre lichidarea treptata a bancii si nu spre redresarea acesteia intr-o noua strategie. De asemenea, precizeaza ca restructurarea personalului (Bancorex- n.r.) este facuta haotic, pierzindu-se tot personalul valoros al bancii. Domnul Dan Pescaru, reprezentant SIF Banat-Crisana, solicita precizarea scopurilor masurilor propuse, prezentarea unei imagini sintetice a ceea ce se urmareste si acuza lipsa de comunicare a actionarilor semnificativi. Domnul Razvan Temesan, actionar, referindu-se la transferul activelor neperformante la AVAB, solicita precizarea pentru fiecare credit transferat a valorii patrimoniului net, conform evaluarii contabile, pentru ca actionarii sa cunoasca valoarea pierderii pe care o suporta prin transferarea activelor la valoarea neta“. De mentionat acest aspect al deciziei de transferare la AVAB a unor active considerate ca neperformante. Subiectul a fost reluat pe 24 mai 1999, in cadrul Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor. Teodor Mihaescu, presedintele SIF Muntenia, puncta in calitate de reprezentant al actionarilor, precizind ca „tinind seama ca propunerea de predare la AVAB cuprinde 88 la suta din active, la un pret de 30 la suta din valoare, o solutie mai justa ar fi declararea lichidarii prin hotarire AGA, in urma lichidarii recuperindu-se mai mult de 30 la suta din valoarea activelor“, se arata in procesul-verbal al amintitei AGA extraordinare. Sa intelegem aici ca asa-zisele pierderi ale Bancorex puteau fi recuperate fara a mai fi nevoie de AVAB sau de aplicarea solutiei extreme de lichidare a bancii prin originala absorbtie in Banca Comerciala Romana? Analiza fostului presedinte al Bancorex, Razvan Temesan, capata acum alte valente necesitind o atentie deosebita. Conform acesteia, Bancorex, in ciuda dificultatilor amplificate mediatic, nu se afla pe marginea prapastiei, putind fi salvata. Reproducem un fragment din scrisoarea deschisa a lui Razvan Temesan datata 20.10.1999: „Relativ la AVAB ( Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare- n.r.) asa cum rezulta din anexa 7. (tabelul alaturat- n.r.), de fapt, in schimbul unor titluri de stat de circa 663 de milioane USD scadente in 2001- deci nici un leu de la bugetul de stat- statul a preluat titluri de creanta (a renationalizat) de circa 1,7 miliarde de dolari in spatele carora stau un patrimoniu direct controlat (gajuri si ipoteci) de 2 miliarde de dolari si un patrimoniu indirect controlat (daca prin vinzarea gajurilor si ipotecilor nu se acopera creanta, valorificarea continua pina la epuizarea totala a patrimoniului debitorilor) de aproximativ 4 miliarde de dolari. Cu rezervele generate de repartitia diferentiata pe debitori a acestui patrimoniu total putem aprecia ca recuperarea a numai 25 la suta (in 2 ani) din «averea» preluata de AVAB ar conduce la acoperirea integrala a titlurilor emise de stat (deci nici un leu de la buget nu va fi varsat) SI RETURNAREA CATRE ACTIONARI A UNEI SUME DE APROXIMATIV 340 DE MILIOANE DE DOLARI. Cu alte cuvinte, s-ar putea reconstrui un Bancorex cu fonduri proprii de 340 de milioane de dolari plus circa 200 de milioane de dolari active fixe (imobilizari corporale si necorporale) preluate de BCR (total de circa 540 de milioane de dolari). Pe structura de proprietate a Bancorex, FPS-ului (62,5 la suta din capital) i-ar fi revenit 540×62,5%=337,5 milioane de dolari fata de o investitie initiala de 193,9 milioane de dolari“. Sa intelegem din analiza prezentata ca Bancorex putea fi salvata, dar s-a ales o cale netransparenta de eliminare premeditata a celei mai puternice banci comerciale romanesti? Este o intrebare la care autoritatile si factorii direct implicati ar trebui sa raspunda. Macar sa explice de ce au impovarat inutil bugetul de stat si ce s-a dorit si urmarit de fapt.
