Preşedintele partidului Forţa Civică, fost prim-ministru al României, Mihai Răzvan Ungureanu (foto), a declarat într-un interviu acordat GdS că PSD se va lepăda de Crin Antonescu până la sfârşitul acestui an, odată ce acesta îşi va accentua scăderea în sondajele de opinie pentru a nu-şi lega un bolovan de gât. MRU a criticat graba cu care puterea doreşte regionalizarea ţării, spunând că acest proces se face în ani şi că de acest lucru au fost conştienţi până şi comuniştii atunci când au decis înfiinţarea judeţelor, la sfârşitul anilor ‘60.
GdS: Mai are România opoziţie politică în parlament?
MRU: Opoziţie există oricum, doar că nu reuşim să o vedem la înălţimea aşteptărilor noastre. Există în parlament, fără discuţie, doar că este înecată în cele 70 de procente ale puterii. Restul de 30 cu greu pot să fie suficient de coerenţi în acţiune, mai ales că în cele 30 de procente intră şi PP-DD care, uneori, este cu puterea, alteori nu. Intră şi UDMR, care mai des este cu puterea decât împotriva ei. Opoziţia înseamnă mult mai mult decât procente în parlament, înseamnă acţiune în parlament şi, în momentul de faţă, nu prea există o articulare vizibilă a opoziţiei în materie de gesturi politice. Totuşi, sunt şi semne bune, faptul că am reuşit să promovăm, şi aici mă refer la Forţa Civică, proiectul nostru referitor la restituire şi despăgubiri cu ajutorul colegilor de la la PDL, ceea ce este un lucru bun, faptul că am atacat împreună cu PDL, la Curtea Constituţională, de la statutul parlamentarului până la legea pe care şi-a asumat Ponta răspunderea, este iarăşi un lucru bun. Înseamnă că există teren de acţiune comun.
GdS: Spuneaţi că Alianţa DA, din care fac parte Forţa Civică şi PNŢCD, este deschisă altor formaţiuni de centru-dreapta. Inclusiv PDL-ului?
MRU: Sigur că da. Oricărei formaţiuni de centru-dreapta care se regăseşte în principiile fondatoare ale alianţei DA.
GdS: Şi atunci de ce nu se coagulează aceste forţe politice ca să contureze o opoziţie mai solidă?
MRU: Trebuie să existe şi voinţă pentru asta. Deocamdată, voinţa a fost manifestată de două partide, Forţa Civică şi PNŢCD. Aşteptăm ca voinţa să apară, pe seama recunoaşterii faptului că numai unirea face puterea, şi din partea PD, şi din partea tuturor, fie că sunt partide, fie că sunt organizaţii nonguvernamentale.
GdS: Aţi transmis semnale PD că doriţi să vi se alăture?
MRU: Sigur că da.
GdS: Şi cum au răspuns?
MRU: Deocamdată, în nici un fel.
GdS: Deci au ignorat mesajul..
MRU: E mult spus că au ignorat. Nu, ei înregistrează aceste chestiuni, cum este şi normal, abia au trecut prin convenţie, abia şi-au ales organul de conducere… este explicaţia pe care v-o dau eu din afara PDL. Presupun că într-un interval de timp oarecare îşi vor contura şi politica de alianţe. La urma urmei, şi PDL, ca şi noi, de altfel, trebuie să răspundă la întrebări elementare: ce vor face pe termen scurt, care va fi dialogul cu alte formaţiuni de pe aceeaşi orizontală politică. Nu au apucat să răspundă.
GdS: Cum se raportează Alianţa DA în relaţia cu preşedintele Traian Băsescu?
MRU: El este preşedintele României, alianţa este una de partide politice.
GdS: Preşedintele a tot lăudat guvernul în ultima perioadă. Dumneavoastră criticaţi guvernul Ponta. Cum vă explicaţi laudele preşedintelui?
MRU: Nu aş putea să vă spun. Doar el ar putea să răspundă la această întrebare. Ceea ce mă interesează pe mine este să arăt şi cred că arătăm cu suficient de multe argumente faptul că actualul guvern nu reuşeşte să administreze ţara, că soluţiile pe care încearcă să le găsească fie sunt greşite, fie au nevoie de un termen mult prea lung pentru a le pune în funcţiune şi a avea rezultate de pe urma lor. Drept pentru care, pentru noi, guvernarea reprezintă, cum e şi normal, ţinta principală a criticiii. Nu credem că guvernarea reuşeşte să se achite de motivul pentru care se află la Palatul Victoria.
GdS: Multă lume spune că aceste laude ale preşedintelui sunt un joc… Dumneavoastră cum le vedeţi?
MRU: Eu mă uit, în primul rând, la ce putem noi face, nu la ce pot să facă alţii. Pentru noi, preşedintele este preşedintele României, nu este parte a opoziţiei, nici a puterii. Sarcina pe care orice preşedinte trebuie să şi-o asume este aceea de a apăra şi păstra interesele strategice ale statului dintr-o postură de relativă neutralitate politică. Noi nu ne uităm peste gard.
GdS: Şi totuşi, vă revendicaţi dinspre partea preşedintelui…
MRU: Ne revendicăm de la principiile noastre de centru-dreapta. Nu ne revendicăm de la o persoană. Traian Băsescu este unul dintre oamenii politici care mi-a acordat foarte multă încredere în carieră şi de care sunt legat la nivel personal. Dar aici, în politică, vorbim de un partid, alianţe, este cu totul altceva. După 2014, dacă Traian Băsescu va reveni în politica militantă, putem discuta de relaţia personală.
GdS: L-aţi primi în Forţa Civică?
MRU: Mai bine întrebaţi-l dacă ar intra Domnia sa.
GdS: Cum vi se pare războiul dintre Antonescu şi Ponta?
MRU: Nu ştiu dacă este un război între cei doi, dar o relaţie dificilă între cele două partide sigur există. Există la nivel local, între aleşii locali. Am destulă cunoaştere a acestor chestiuni, având organizaţii în aproape toate judeţele ţării şi ştiind ce lupte se duc, mai ales pentru profitul ilicit la nivelul consiliilor locale. Pace între jumătăţile USL-ului nu există.
GdS: A fost vreodată pace?
MRU: Am putea spune altfel. Problemele de natură să împiedice USL-ul să funcţioneze au fost puse în surdină pe durata campaniei electorale, când USL a acţionat cât de cât coeziv. O dată campania încheiată, câştigul asigurat, clientelele celor două partide au început să ceară. Deseori, au cerut acelaşi lucru.
GdS: S-au avansat multe termene despre ruperea USL. Când credeţi că se întâmpla acest lucru?
MRU: E greu să fii profet în ţara ta. Există un paradox. O alianţă poate să funcţioneze formal şi, de fapt, să nu existe. Eu cred că spre asta se îndreaptă USL, spre o alianţă de ordin formal, în care cele două jumătăţi vor continua să coabiteze, practic se vor regăsi la aceeaşi masă a împărţirii puterii şi administrării puterii, dar în mod real, fiecare va trage într-o direcţie diferită. Crin Antonescu este, în prezent, pe o scădere accentuată şi nu-şi va mai reveni, o scădere accentuată de interes public şi electoral faţă de candidatura Domniei sale. Acesta este motivul esenţial pentru care PNL s-a strâns în spatele lui. În clipa în care candidatura devine improbabilă pe seama scorului oferit de sondaje, PSD se va debarasa de Crin Antonescu. Nu-şi poate lega de gât un bolovan atât de mare, ca să se scufunde laolaltă cu PNL. Acela este unul dintre momentele tari, punctul de inflexiune politică care se va întâmpla foarte curând, probabil până la sfârşitul anului. Până atunci, vom mai avea surprize. Primul moment, când unul dintre miniştrii numiţi de PNL va fi chemat la DNA, şi, eventual, reţinut, va fi un alt punct de ruptură. NU mă gândesc la cineva anume. Pentru că atunci, explicaţia oferită publicului va fi că asta s-a întâmplat pe seama compromisului generat de premierul Ponta. Dacă ministrul cu pricina este de la PNL, cu atât mai mult va alimenta tabăra celor care azi cer desprinderea PNL din USL şi asigurarea unui ipotetic sprijin parlamentar pentru PSD din postura de partid de opoziţie.
GdS: Care credeţi că este răul cel mai mic: Ponta sau Antonescu?
MRU: Amândouă sunt la fel de mari, doar că sunt în registre politice diferite. Ar fi tragic pentru România ca domnul Antonescu să fie preşedintele ţării. Este deja o nenorocire pentru România cu Victor Ponta premier. Nu are control asupra propriului guvern. Jumătatea PNL nu-l ascultă, iar o bună parte din miniştrii PSD nu răspund comenzilor celui care este şi preşedinte de partid. Anumiţi baroni locali au fost capabili să ridice vocea împotriva miniştrilor PSD, premierul nefăcând nimic pentru a-i apăra, iar miniştrii neavând coloană vertebrală pentru a demisiona. Mai este o capcană în care a căzut Ponta, din păcate o capcană în care a căzut şi PDL. Câtă vreme funcţia de prim-ministru este asumată de preşedintele partidului, suprapunerea dintre interesele partidului şi interesele guvernării este perfectă. Ceea ce nu înseamnă că partidul reprezintă guvernarea. Dar sigur, guvernarea reprezintă partidul, nu cetăţenii. Într-o clasă politică cât de cât conştientă, acest lucru nu ar trebui să se întâmple.
GdS: Victor Ponta pare că încearcă să câştige bunăvoinţa Occidentului, pe când Crin Antonescu trage salve de tun împotriva Comisiei Europene.
MRU: Crin Antonescu nu iese din discursul său obişnuit, antieuropean, antioccidental, face parte din bagajul său retoric. Şi cu aceasta încearcă să câştige voturi. Nu ia în calcul consecinţele în afara ţării.
GdS: Când credeţi că-şi va da seama populaţia că promisiunile făcute de USL sunt departe de a fi respectate?
MRU: Este limpede că faţă de guvernarea din a doua jumătate a anului trecut, guvernarea de acum se dovedeşte improprie administrării României. Prima a avut două obiective: să câştige alegerile cu orice preţ şi să existe suficient haos politic în ţară pentru a fura atenţia de la probleme. Acum trebuie să guverneze. Dar nu există guvernare. Patru luni nu s-au întâmplat decât lucruri care ne fac să credem că la sfârşitul anului România se va fi afundat într-o recesiune dramatică. Acum suntem într-o stagnare economică. Şi aşa creşterea era foarte mică. Când vedem programul de convergenţă făcut public de guvern ne dăm seama că şi cifrele previzionate în ianuarie sunt mult diminuate astăzi.
GdS: Aici aveţi o poziţie oarecum diferită de preşedintele Traian Băsescu, care recent spunea că pe primele două luni avem un sold pozitiv al comerţului exterior. Pare o laudă…
MRU: Eu nu mă uit la declaraţiile politice, ci la cifrele pe care ni le oferă instituţiile de specialitate. Un singur exemplu: deficitele bugetare cresc accentuat, altfel spus statul cheltuieşte în continuare ca şi cum s-ar afla pe plus. Mai mult, uitaţi-vă în rata investiţiilor străine directe. Au scăzut dramatic în primele trei luni ale acestui an comparativ cu aceeaşi perioadă din 2012 şi de acum doi ani. Credibilitatea ţării este în mod evident prăbuşită. România nu este atractivă pentru investiţii nici pe termen scurt, nici pe termen mediu. Mai mult, inflaţia nu va putea fi ţinută în frâu. Ţintele au fost depăşite de trei ori. Suprataxarea este la un nivel cum nu a existat din 1989 încoace. Statul, neavând capacitate de a trage bani din profitul direct, suprataxează inclusiv intenţia de profit. Este pentru prima dată în istoria postdecembristă a României când sunt taxate toate mijloacele de producţie, astfel încât IMM-urile se închid într-un ritm nemaivăzut până acum. România îşi pierde sângele economic.
GdS: Înţeleg că aţi avut totuşi speranţă legată de potenţa acestei uniuni de a guverna…
MRU: Speranţe, nu. Dar te aştepţi ca atunci când ai 70% în parlament să-şi asumi nişte riscuri. Poţi să retragi statul din anumite domenii de producţie, să faci economia mai flexibilă, să oferi un plămân de oxigen investiţiei româneşti.
GdS: Cum vedeţi nominalizarea procurorei Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA?
MRU: Faptul că discuţia referitoare la procurori s-a dus în jurul unor nume ne arată că miza nu este continuarea reformei în justiţie, ci este personalizarea influenţei politice. Faptul că se duce în jurul unor nume, indiferent cât de onorabile sunt, arată că principiul are de suferit. Eu m-aş fi bucurat ca primul-ministru să spună că alege un candidat care este capabil să garanteze continuarea reformei, nu să explice totul ca un aranjament între el şi preşedinte. Nu credibilizează procesul de numire a procurorilor şi nici nu dă un impuls suplimentar.
GdS: Era nevoie de alte nume la şefia Parchetelor?
MRU: Eu vă spun ce zice Comisia Europeană legat de transparenţa procedurii. Eu aş fi propus un mecanism de selecţie a candidaţilor. Nu am un nume în minte.
GdS: Vorbeaţi de asumarea Legii retrocedării pe care aţi criticat-o şi a cărei nelegalitate, la anumite articole, aţi reclamat-o la Curtea Constituţională. Nu face acest lucru mai mult rău României? Nu există riscul ca în lipsa legii, România să fie obligată să plătească pe termen scurt miliarde de euro?
MRU: Acesta este un fals logic. Când ai la îndemână zece luni să te ocupi de o chestiune care este urgentisimă, nu poţi să ajungi în ultimul moment cu spatele la zid, să ceri asumarea răspunderii pe un proiect care nu este nici pe departe acceptabil şi, la sfârşit, să-i arăţi cu degetul pe toţi cei care nu vor să dea curs gândirii tale de urgenţă. Nu este moral politic, dar nici faţă de cei care caută cuvenita reparaţie. Guvernul Ponta a avut timp un an, până în martie. Derogarea eu am cerut-o ca prim-ministru, pentru a avea timp să ajungem la o soluţie juridică general acceptată.
GdS: Care este riscul dacă judecătorii de la Curtea Constituţională trimit legea înapoi la dezbatere în parlament?
MRU: Guvernul trebuie să explice de ce nu s-a ocupat de acest lucru timp de un an.
GdS: Pot explica că au venit cu un proiect pe care l-aţi contestat şi că sunteţi vinovat de neaplicarea lui…
MRU: Nu e adevărat. Este dreptul oricărui cetăţean să conteste constituţionalitatea unui act legislativ. În cazul Ponta, este vorba de o incompetenţă crasă în materie de guvernare, neglijenţă absolută în raport cu exigenţa pretenţiilor. Vorbim totuşi de milioane de oameni care aşteaptă dreptatea de ani de zile.
GdS: Într-un recent sondaj de opinie, sunteţi creditat cu 22% din voturi la preşedinţie. Credeţi în cifrele acestea?
MRU: Eu nu mă ameţesc cu sondaje. Sunt un om cât se poate de sobru şi nu consider că poza unui moment poate fi revelatoare pentru viitor.
GdS: Dar poate indica o tendinţă…
MRU: Da. Miza este creşterea acestui procent şi stabilizarea lui.
GdS: Spuneaţi că 80% dintre membrii Forţei Civice sunt oameni care nu au mai făcut politică. Nu este riscant să plecaţi la război cu oameni care nu sunt pregătiţi să folosească armele politice?
MRU: Nu e vorba de un risc, ci de un efort pedagogic suplimentar. Partidul este construit pe foarte mult entuziasm şi pe foarte multă revoltă. Evident, că în momentul în care nu şti să faci politică există şi ezitări, şi dezamăgiri, dar să vedem jumătatea plină a paharului. Ne dorim să scoatem din imobilism o masă mare de cetăţeni care se mulţumesc, până în momentul de faţă, mai curând să stea în confortul casei şi să critice. Cum îi scoţi din acest confort, iluzoriu de fapt, şi cum îi aduci în situaţia de a se implica? Oferindu-le posibilitatea de a înţelege ce înseamnă politica prin intermediul utilizării unui partid.
GdS: Din ce spuneţi pare un efort care va da rezultate târziu.
MRU: Va da rezultate foarte repede. Vin alegeri europarlamentare, alegeri locale. Dar partidul nu este calibrat pentru 2016, ci construit în aşa fel încât să dureze, să trăiască ani buni de acum încolo, dincolo de orizontul 2016. Media de vârstă a conducerii partidului este 36 de ani, a membrilor 32 de ani. Avem organizaţii unde nu sunt oameni peste 30 de ani. Sunt mici investitori, nu suntem dependenţi de mari finanţe sau investitori. Nu avem asemenea suport.
GdS: De ce Alianţa DA? Nu vă e teamă de ecoul din trecut?
MRU: Este un brand care nu a murit, un brand de victorie. Nu ne deranjează că este asociat cu portocaliul. De numele DA este legată victoria la o campanie prezidenţială, alegerile din 2004. Alianţa DA a trecut de 6% ca intenţie de vot. Tocmai pentru că există o memorie încă activă, pozitivă.
GdS: Regionalizarea ţării este un subiect intens dezbătut. Are România nevoie de regionalizare sau nu?
MRU: Este nevoie. Doar că pentru a purcede la reorganizarea administrativă a ţării, restructurarea unei întregi birocraţii centrale şi locale este nevoie de timp, de studii de impact foarte serioase, e nevoie de fonduri. Nu o poţi face fără bani, pentru că este vorba să reconfigurezi un întreg schelet al administraţiei de stat. Vorbim de miliarde de euro. Regionalizarea nu este un proces care începe azi şi se termină mâine. Este un proiect care antrenează ani de zile şi schimbări de natură extrem de profundă în ţesătura intimă a României.
GdS: Cât ar trebui să dureze acest proces?
MRU: Vă dau un exemplu istoric. Legea nr. 2 din 1968 este legea prin care au luat naştere judeţele. A înlocuit vechile regiuni staliniste făcute în 1953 cu judeţele de azi. Ca legea aceasta să poată intra în funcţiune a fost nevoie de patru ani de studii de impact. Deci guvernarea Dej, să spunem, începuse în 1963 gândirea proiectivă asupra redesenării ţării. Şi Academia, cu instituţiile de profil, a fost chemată să subvenţioneze intelectual acest proiect. Imaginaţi-vă ce se poate întâmpla dacă ai în vecinătate o regiune foarte bogată şi una foarte săracă. Toată populaţia dintr-o regiune săracă migrează acolo unde şansele de supravieţuire sunt mai mari. Criteriul de convergenţă, adică să aduci toate regiunile la un nivel relativ similar de dezvoltare, cade. Şi asta pe seama unui singur fapt: trasarea fără judecată bine construită a unor graniţe între două regiuni.
GdS: Pledaţi pentru un număr mai mic de regiuni, dar mai cuprinzătoare?
MRU: Nu. Pledez pentru un proiect strategic mare, serios, care are nevoie de ani de pregătire, de dezbatere publică intensă. Regionalizarea nu este un medicament absolut al relelor locale. Nu există aşa ceva. Eu aş aştepta concluzia acestor studii de impact. O regionalizare poate să pornească de la redesenarea vechilor unităţi economico-sociale de acum o sută de ani sau de la reconsiderarea rolului aglomerărilor urbane care sunt precum un colier de perle în jurul graniţelor României. Sunt nenumărate criterii. Nu este vorba de o simplă decizie politică.
GdS: De ce graba aceasta atunci?
MRU: Pentru că e un fetiş, cel căruia îi dau curs. Ei au învăţat un lucru. Ce se poate face în primele opt luni de guvernare în condiţiile unei majorităţi nu poate fi desfăcut mai târziu. Există un câştig de ordin politic. Schimbi o clientelă cu altă clientelă. E şi acesta un fel de a aerisi propriile partide. Reconfigurează taberele.
