Terenurile extravilane din jurul Craiovei, care valorează pe piaţa imobiliară miliarde de lei, au inflamat minţile multor oameni cu bani din oraş. 139 ha de teren extravilan situat la ieşirea din Craiova, pământ care ar trebui retrocedat cetăţenilor din Işalniţa, este motiv de gâlceavă şi de tras sfori.
Comisia locală Işalniţa a trecut, după apariţia Legii nr. 18/1991, la punerile în posesie pe terenurile care au aparţinut fostului CAP. Pentru că, de la colectivizare şi până la desfiinţarea CAP, comuna a mai pierdut din pământ prin cedări staţiunilor de cercetare, asociaţiilor intercooperatiste sau altor forme de organizare a agriculturii, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin reducerea cu 25% a suprafeţelor cerute şi cuvenite. Comisia locală ar fi avut nevoie de încă 576 ha de teren pentru a nu reduce suprafeţele reconstituite. După ce s-au împărţit terenurile productive, comuna Işalniţa a mai rămas cu 200 ha de teren rezervă, situat pe coaste şi slab productiv, pe care, spun oficialii primăriei, nu vrea să-l ia nimeni. În condiţiile în care există teren rezervă, nu se explică de ce s-a făcut o reducere atât de mare la reconstituire. Din terenurile de care ar avea nevoie cetăţenii din Işalniţa pentru reconstituirea dreptului de proprietate, 139,51 ha sunt pe teritoriul administrativ al Craiovei, în punctele Atârnaţi, Nisipuri şi Troaca. După 1990, Işalniţa şi Craiova şi-au delimitat de comun acord teritoriile administrative printr-un protocol, conform căruia Craiova se întinde până în mijlocul râului Amaradia. Potrivit acestui protocol, care are doar valoare de înţelegere şi nu de lege, tot terenul solicitat conform Legii nr. 247/2005 de locuitorii din Işalniţa se află la Craiova, motiv pentru care comisia de la Craiova a pus şi ea în posesie pe cine a vrut sau pe cine a trebuit.
Iţe încurcate
Cele 200 ha de teren aflat în rezerva Primăriei Işalniţa provin de la Asociaţia Intercooperatistă Şimnic. Pământul a rămas neîmpărţit până în prezent deoarece, susţin oficialii comunei, se dorea obţinerea întregii suprafeţe lipsă pentru a încheia aplicarea Legilor fondului funciar. Apariţia Legii nr. 247/2005 i-a determinat pe proprietarii din Işalniţa, care suportaseră reducerea de 25% la reconstituirea proprietăţii, precum şi pe cei care nu făcuseră până atunci cereri, să solicite Primăriei Craiova pământul lipsă, deoarece ultima lege funciară obliga proprietarii să depună cererile la comisia localităţii unde este amplasat pământul. Aşa se face că aproximativ 200 de cetăţeni din Işalniţa s-au adresat Primăriei Craiova, deoarece pământul lor înscris în Registrele Agricole era cuprins acum pe teritoriul administrativ al municipiului conform protocolului semnat după anul 1990.
Hârtii pentru ţărani, pământ doar pentru cei cu bani
Cererile cetăţenilor din Işalniţa s-au tot plimbat între Primăria Craiova, cea de la Işalniţa şi Prefectura Dolj până pe 16 februarie 2007, când Comisia judeţeană a validat dreptul de proprietate pentru 200 de cetăţeni din Işalniţa care au terenul în Craiova. Problema oamenilor nu s-a terminat aici, deoarece din primăvară şi până acum ei au dreptul recunoscut doar pe hârtie, dar nu au terenul în realitate, deoarece vechile amplasamente ori au fost ocupate de alţi cetăţeni care le-au luat în proprietate prin hotărâri judecătoreşti sau prin alte mijloace, ori nu pot fi predate deoarece au rămas în proprietatea publică a statului.
„Nouă ni s-a validat dreptul de proprietate pentru cele 139 ha de teren care există pe raza municipiului Craiova, dar lucrurile au rămas în acest stadiu pentru că nu vor să ne dea pământul pe amplasamentul nostru, la Drumul European 70, ci pe alt amplasament, fără ieşire la drumul european. Am făcut nenumărate drumuri la OCOT şi la prefectură, dar degeaba. Nouă nu vor să ne dea pământul, dar alţii au luat, iar terenul nu este scăzut nici acum din scriptele ADS. După ce ne-a validat dreptul, prefectura ar fi trebuit să iniţieze o hotărâre de guvern prin care terenurile validate să fie scoase din proprietatea publică a statului şi trecute în proprietatea privată a statului, ca să-l putem împărţi oamenilor. Nu s-a mai ocupat nimeni, iar unii cetăţeni s-au adresat instanţei de judecată“, a spus Eugen Bălan, primarul de la Işalniţa. Amplasarea în zonă a mai multor supermarketuri a făcut din aceste suprafeţe solicitate de cetăţenii din Işalniţa un fel de măr copt pentru şmecherii cu bani din Craiova, care au şi văzut în preluarea acestor terenuri o sursă sigură de sporire a averilor, fapt pentru care bătălia se dă pe toate fronturile. Oricum, nimeni nu pariază pe ţăranii din Işalniţa, care vor fi folosiţi doar ca bază de pornire într-un război cu miză de miliarde de lei.
Nou prefect, noi promisiuni!
În timp ce cetăţenii din Işalniţa şi-au pus ultima speranţă în hotărârile judecătoreşti, Primăria Craiova dă tot felul de autorizaţii de construire pe terenurile solicitate de aceştia, în tarlalele 23, 25 şi 52, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Craiova, pe motiv că solicitanţii au acte de vânzare-cumpărare. Printr-o adresă trimisă Primăriei Işalniţa, municipalitatea din Craiova a recunoscut în 2006 că terenurile solicitate de locuitorii din Işalniţa erau deja „private ca urmare a dobândirii succesive prin acte de vânzare-cumpărare“. Silviu Dumitru, proaspătul prefect de Dolj, pare că nu cunoaşte problemele încurcate de la marginea Craiovei, dar promite că „dreptul de proprietate va fi respectat, iar la reconstituire se vor lua în seamă hotărârile judecătoreşti şi actele de proprietate autentice“. Până acum aşa au promis toţi prefecţii de Dolj!
