Din neglijenta unui functionar, o femeie a pierdut dreptul la mostenire

Cind a aparut Legea fondului funciar, in urma cu 12 ani, nu prea se stia cine si cum are dreptul sa ceara pamint. Asa s-a intimplat si cu Elena Popa din satul Dienci, comuna Vulturesti – Olt care a cerut pamint de la matusa sa dupa mama, Ioana Ionita. Cererea a facut-o cum s-a priceput, specificind ca asteapta raspuns de la primaria comunala pina pe 15 aprilie 1991. Neprimind nici un raspuns in perioada in care ar mai fi fost posibil sa revina cu o alta cerere sau cu o contestatie, a crezut ca lucrurile sint in regula.

Asa si pareau pina in 1992, cind primaria, dupa un an si opt luni, i-a raspuns ca nu era legal sa ceara pamintul matusii, deoarece mama sa, Vasilica Posirca, traia si era mostenitoarea directa a matusii decedate. In aceasta situatie, Elena Popa nu mai avea nimic de facut decit sa apeleze la justitie. O alta ramura de mostenitori ai Ioanei Ionita a facut cerere legala si in timp util, fapt pentru care averea batrinei a fost reconstituita cu titlu de proprietate.

Dupa ce a inceput retrocedarea padurilor, Vasilica Posirca a cerut dreptul sau dupa sora decedata si l-a primit. Daca familiile celor doi frati ai Ioanei Ionita s-ar fi inteles, s-ar fi putut face o partajare decenta, fara sa se ajunga in instanta. Cum nu s-au inteles, Elena Popa da vina pe functionarii primariei, din pricina carora a pierdut si dreptul la contestatie, si dreptul la pamint dupa matusa sa.

Actualul primar al Vulturestiului, Gheorghe Treanta, spune: „Daca in 1991, functionarii sau membrii comisiei ar fi analizat cu atentie toate cererile, nu s-ar fi ajuns ca Elena Popa sa se judece 13 ani in instanta. Este vina celor care erau atunci in primarie ca nu au sesizat incorectitudinea cererii in timp util. Ce sa mai zic? Din punctul asta de vedere, femeia are dreptate. Acum noi nu mai putem repara nimic pina cind nu vor aduce o hotarire definitiva si irevocabila, care sa ne oblige sa-i dam pamintul“.