In urma cu 21 de ani, in fata altarului Bisericii Sf. Paraschiva din satul Cimpu Mare era hirotonisit preotul Ion D. Ciuca. Dupa anii de teologie, isi luase preoteasa din Bucuresti si se reintorsese aproape de casa parinteasca din Buciumeni. Cele 400 de familii din mica parohie nici nu se bucurasera, nici nu se intristasera. Isi luasera o grija ca in sfirsit le venise popa in sat, si nu oricum, ci cu preoteasa din Bucuresti. Au trecut citiva ani si lumea tot nu credea ca o sa stea doamna din Capitala la Buciumeni sa creasca vaca si porc in curte, cind ea nu le vazuse decit la televizor.Incet, incet, familia preotului se marea. Au aparut intii feciorii si pe urma fetele. Cu sapte copii i-a daruit Dumnezeu, dintre care patru baieti, care miine, poimiine vor sluji ca si tatal lor la altar. Ei sint mindria preotului Ciuca. Spera cu umilinta si gindeste la ziua cind glasurile si gindurile lor se vor inalta catre bunul Dumnezeu.
„Viata mea, aici pe pamint, e trecatoare. Vesnica e doar nemurirea. Am inteles de mult ca nu poti trai nici deasupra, nici sub vremuri, ci doar in vremuri. Cind am venit preot paroh am gasit doar biserica ridicata pe dealul de pe care poti vedea tot Cimpu Mare. Am slujit in vremuri grele pentru biserica si cred ca la cei 49 de ani pe care-i am mi-am facut datoria si fata de oameni, si fata de Dumnezeu. Dupa 1990, cind timpurile pentru biserica au devenit normale, am inceput sa caut, sa rog si sa indemn la construirea bisericii din lemn, care cindva fusese ridicata in mijlocul cimitirului din apropiere. N-am obosit nici cu ruga, nici cu pasul pina ce n-am vazut-o ridicata“, spune preotul Ciuca, tatal a patru viitori preoti.
Dupa ce a fost hirotonisit, preotul gasise in mijlocul cimitirului doar crucea din piatra a sfintului altar al bisericii din lemn, care din nu se mai stie ce cauze fusese demolata. Auzise ca acolo fusese lacas sfint si-si pusese in minte sa-l recladeasca. Primii care au pus umarul la reconstructie au fost membrii familiei parohului. 60.000 de scrisori au trimis cei sapte copii ai preotului in fiecare an. 60.000 de plicuri au luat drumul catre oameni, indemnindu-i sa daruiasca din putinul lor pentru viitorul lacas.
Truda nu a fost zadarnica si dupa citiva ani de drumuri si rugaminti, in 1997, s-a sfintit biserica din lemn cu hramul Sfinta Maria. Bijuterie din lemn sculptat de doi mesteri din Dragasani, biserica, acoperita cu sita in care rinduiala se tine dupa tipic, este atit de delicata, incit pare ca locul norodului nu e aici.
Pictura facuta pe lemn ilustreaza calendarul crestin ortodox, in care fiecare zi din an este daruita cu un sfint. Prima zi si primul sfint incepe in altar si continua in ordinea acelor de ceasornic pe peretii laterali. Cei doi pictori, sotii Vilcu, au studiat mai intii pravilele cu viata sfintilor si in functie de faptele descrise au compus chipurile sfintilor.
Catapeteasma si usile imparatesti par desprinse din povesti. Cu greu te poate convinge cineva ca au fost faurite si nu create de divinitate. „Banul vaduvei“, adica al saracului, care a fost strins cu truda de preot, a creat inca o bijuterie in ghirlanda ortodoxiei romanesti. IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, poate fi mindru ca, din cei chemati, preotul Ciuca din Cimpu Mare este unul din putinii ramasi in parohia sa!
