Manastirea Strehaia, istorie si legenda

Asezata pe locul fostei mosii a boierilor Craiovesti, Manastirea Strehaia a fost ridicata in anul 1645 de catre Matei Basarab. Lucrarea a fost terminata propriu-zis abia in 1693, cind la intrare s-a asezat si ultima piesa, usa, construita din porunca lui Constantin Brancoveanu. Asa cum se obisnuia la vremea aceea, toate manastirile romanesti erau construite ca si cetati de aparare, avind ziduri rezistente, care imprejmuiau constructiile din interior. Manastirea Strehaia era o astfel de cetate, cuprinzind intre zidurile sale si palatul domnesc, ale carui ruine se pot observa si astazi.

Legenda spune ca manastirea comunica printr-un tunel subteran cu satul Comanda, aflat la citiva kilometri departare. In situatii de primejdie, cind armatele turcesti atacau cetatea, cei adapostiti aici se refugiau, prin tunel, la Comanda. Datorita faptului ca era inconjurata de padure si dealuri, manastirea a fost nu de putine ori o piedica in calea navalitorilor turci si austrieci. In 1821, ea a fost ocupata, fara lupte, de Tudor Vladimirescu si pandurii sai, in drumul spre Bucuresti. Din 1863, o data cu secularizarea manastirilor din ordinul lui Alexandru Ioan Cuza, manastirea s-a desfiintat, raminind doar biserica de mir. Din 1990 si-a reluat insa statutul de manastire, cu interzicerea, de trei ani, oficierii, in cadrul ei, de ceremonii religioase – nunti, botezuri, inmormintari.

Declarata monument istoric, Manastirea Strehaia se remarca prin citeva obiecte extrem de valoroase: tablourile votive, care il infatiseaza, pentru prima si singura data in istorie, pe Matei Basarab alaturi de fiul sau adoptiv, Mateias (fiul de drept al lui Udriste Nasturel). De asemenea, se remarca altarul indreptat spre sud, care, spune legenda, avea menirea de a-i dezorienta pe turci. In realitate, asa cum au stabilit istoricii, constructia a fost facuta dupa solstitiul de iarna: astfel, daca pe 22 decembrie este soare, razele lui patrund in biserica pe la 8.20 chiar pe fereastra altarului, cad perpendicular pe usile imparatesti si ies afara, in timp ce credinciosii asculta slujba. Aceste informatii au fost oferite prin bunavointa profesorului de istorie Constantin Protopopescu.