Ceea ce se intimpla in comuna doljeana Farcas i-a lasat masca pe toti oamenii mai seriosi ai asezarii. Daca ii intrebi de familia Statie, cei mai multi te privesc piezis, de parca ar fi urmariti de „sereiu’“ local. „Pai cine n-o stie, domnule, pe Lucica, profesoara batausa de limba franceza de la scoala comunei?! Stie tot ce se petrece in sat, se tine numai de scandaluri si reclamatii. Barbatu-sau a fost coleg cu noi la sonde, apoi mecanic, dar pe unde a lucrat l-au dat afara, ca ii cam placea bautura. Acum a ajuns invatatorul satului. Vrea sa ne invete copiii carte, dar el nici nu stie sa scrie“, spun unii dintre fostii colegi si citiva vecini. Impins de la spate de ambitioasa Lucica, Aurel a terminat un colegiu la Blaj si a ajuns invatator in comuna, debutind ca dascal in luna octombrie a acestui an.
„Invatatorul nu stie sa faca nici macar bastonase si linioare“
Scandalul a inceput dupa ce mai multi elevi ai clasei I le-au povestit parintilor ca domnul invatator este primul care „se lupta“ cu buchiile, gresind pina si bastonasele pe care le desena ca model pe caietele micutilor. Mai multi parinti au facut copii dupa caietele elevilor si au cerut o ancheta din partea Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) Dolj, dar totul a ramas in suspans din motive inca necunoscute.
„Nu stie, dom’ne, nici sa scrie! Intr-o zi, cind doi dintre parinti s-au dus la scoala sa discute cu el, au gasit-o pe nevasta-sa desenind bastonase pe caietele elevilor, ca el nu era in stare. Pai unde s-a mai pomenit ca invatatorul sa nu stie sa faca nici macar bastonase si linioare?! Cind am vazut acest lucru, am hotarit sa-i mutam pe copii in satul vecin, la citiva kilometri“, a spus doamna Buzduga, mama elevei Laura Alina.
Pentru ca directorul scolii nu s-a implicat, spunind ca angajarea lui Statie a fost facuta in urma deciziei celor de la ISJ, sapte copii
s-au mutat de la Scoala din Farcas, iar parintii lor fac naveta cu rindul pentru a-i duce la scoala din satul vecin. Directorul a recunoscut si ca i-a luat frica doamnei Lucica, dupa ce, in urma cu mai multi ani, a fost implicat intr-un proces de tentativa de omor. In lipsa unei anchete serioase pe linie de invatamint, cariera de dascal a lui Aurel Statie continua.
Dascalul are un cazier cit catalogul
In acest an, fostul mecanic de la sonde a fost condamnat de Judecatoria Craiova la sase luni de inchisoare cu suspendare, pentru savirsirea infractiunii de vatamare corporala, victima fiind vecina sa, Elisabeta Bornagel.
Deranjat ca femeia i-a reprosat faptul ca vitele sale i-au distrus via si porumbul, Statie si-a demonstrat calitatile razboinice tabacindu-i spinarea cu pumnii si picioarele si rupindu-i o mina. Mergind pe firul condamnarilor penale, aflam ca Statie este recidivist batrin. Printre ispravile sale, se numara o corectie aplicata cu sapa si pumnii asupra consatencei Maria Ion, in 1982, dupa care a revenit asupra aceleiasi vecine, in 1993. La unele dintre procese, sondorul a fost reprezentat de sotia sa, in calitate de procurator. In incercarea de a sta de vorba si cu Aurel Statie, pentru a face lumina in problema bastonaselor, am aflat de la sotia sa ca el isi terminase orele de citeva minute si o zbughise la Craiova, avind de rezolvat o problema personala.
De teama doamnei Lucica, secretarul primariei se trateaza cu extraveral
si sare gardul sa ajunga la WC
Sotii Statie au bagat spaima chiar si in secretarul Primariei Farcas, Dumitru Mihailescu. Acesta sustine ca este bolnav cu inima, avind pe birou citeva flacoane de extraveral si alte medicamente, cu care isi drege nervii atunci cind o mai iau razna.
„Domnule, e ceva de speriat cu femeia asta! Nu stiu cum a aranjat ca a ajuns barbatu-sau dascal din mecanic la sonde. Nici macar nu stie sa scrie. Cind l-am chemat o data la primarie sa dea o declaratie, a facut niste greseli gramaticale de te apuca groaza. Eu nu stiu ce sa ma mai fac cu ei, ca m-am saturat de reclamatii. Lucica si bibliotecara Grigore sint reclamagioaicele satului. Eu va spun sincer ca si atunci cind ma duc la WC-ul primariei aflat in spate, sar gradul si ocolesc cladirea decit sa trec pe linga casa lor, ca poate ma trezesc din senin cu ceva in cap. Sint om batrin si vreau sa mai apuc pensia“, spune secretarul ajuns cu nervii la pamint.
De partea cealalta a baricadei, Lucica Statie sustine ca secretarul este „un tip recalcitrant, increzut, egoist si inchis in el“, caracterizare pe care o insira fara sa clipeasca:
„Eu am fost colega de clasa cu nevasta-sa si sintem bune prietene. De la un timp, nu o mai lasa sa stea de vorba cu mine. A venit o data si a zis: <<Pleaca de la poarta mea, ca dau drumul la ciine!>> Eu voiam doar sa tainuiesc o tira cu nevasta-sa. Discutam si noi acolo, ca intre femei, cind a venit o data pilit si mi-a turnat o galeata cu apa in cap“.
Potrivit bibliotecarei, sondorii citesc in medie cite doua carti de spionaj pe zi
Cuibul de viespi de linga primarie este insa departe de a fi exterminat, cu toate ca doamna Lucica a facut un dus rece.
Cealalta suspecta de spionaj in folosul doamnei Lucica, bibliotecara Ecaterina Grigore, ruda cu secretarul, sustine ca din contra, reclamagiul satului este tocmai unchiul secretar de primarie:
„A facut pe la toti reclamatii. Pe sotul meu, care este profesor a vrut sa-l dea afara cu reclamatiile lui. Nu ne suporta pe nici una dintre rudele lui. L-am intrebat o data de ce se tine de reclamatii, dar el a tacut milc“. Tot bibliotecara ne dezvaluie si un fapt aproape nemaintilnit in satele din Romania: sondorii sint cei mai impatimiti clienti ai bibliotecii, imprumutind cite zece volume pe saptamina: „Pai da, ce sa faca si ei, citesc atunci cind sint de serviciu noaptea, ca altfel se plictisesc. Am unul de citeste numai politica, dar cei mai multi se delecteaza cu romane politiste si de spionaj. Secretarul a spus ca biblioteca e neproductiva si ca eu nu prea dau pe la servici. Nu este adevarat!“.
Incheiem aici povestea cu spioni dubli, bastonase si spinari indreptate cu sapa. Dar sintem siguri ca, din spatele perdelelor trase sau de pe marginea santului, birfele satului continua. La acestea se adauga si tamponarile frecvente de pe cimpul muncii. Ar fi inutil sa adaugam ceva. Doamne fereste!
