Meseria de cersetor a devenit la noi o afacere, daca nu profitabila, macar una care sa-ti ofere siguranta unei zile: trei mese principale, cu gustari intre ele si o racoritoare, o tarie la culcare sa-ti dezmortesti oasele si cota zilnica de pus la ciorap. Fara stres, fara program obligatoriu, fara norma. E prea cald si vrei sa te racoresti pe bani, iesi la colt si intinzi mina. E frig, si nu ai bani sa ajungi acasa, te urci intr-un mijloc de transport in comun, faci pe orbul, surdul, mutul sau ologul, iar rezultatul este ca mergi gratis unde vrei, basca bani de haleala. Cu talent si imaginatie, nu vei deranja niciodata pe cineva daca zgirii a paguba arcusul unei viori sparte. Vei stirni compasiune, care inseamna bani. Iar daca stii sa te adaptezi schimbarilor, succesul iti este asigurat pentru vreme indelungata.
„Printesa“ este cersetoare de cind se stie. Pe strada, prin baruri, autobuze, magazine, gari, in functie de virsta, anotimp sau stare de spirit. A incercat orice, nimic nu ii este strain. Priceputa in arta disimularii, Printesa a fost de-a lungul anilor, pe rind, schioapa, muta, surda. A cintat la muzicuta, a vindut busuioc domnisoarelor fara noroc, a sprijinit trotuarul cu o icoana cusuta in piept. Intr-un singur an, cersetoarea isi schimba „talentul“ de cel putin cinci ori, la fel cum schimba si zona in care actioneaza: astazi la Mercur, peste o luna la Universitate, apoi la Unirea. Intotdeauna, insa, in centru. Ceilalti „colegi“ au invatat acest lucru si ii lasa teren liber. Si – mai mult decit atit – toti o respecta pe Printesa, de la tincul urduros de trei ani care se agata de sacosele doamnelor respectabile, pina la cei mai virstnici, cu barbi galbene.
„Andreea o cheama, o stiu de cind am venit eu… E cam nebuna. Pe mine a vrut odata sa ma bata intrucit ceream bani linga ea“, zice un pusti cicolatiu, cu buzunarele zornaind a maruntis. „Daca te dai bine cu ea, nu-ti face nimic. Pe mine chiar m-a invatat unde sa ma duc si cum sa cer“, spune „colegul“ sau „fratele“. „Numai sa nu stau pe linga ea…“
„E veche pe-aici, da’ e cam mica…Nu stiu citi ani are, da’ cred ca pina in 18. Nu stie nimeni unde sta, de unde vine, cum o cheama. Nu vorbeste cu nimeni, face pe nebuna, da’ stiu ca nu e asa…“, zic cersetorii cu experienta.
Cistiga milioane de lei din meseria de nebuna
Pe Printesa o cunoaste tot orasul, iar vinzatoarele de la magazinele sau terasele si barurile din centru s-au obisnuit cu ea. O lasa in pace sa-si faca treaba, caci nu este galagioasa si nu face probleme. „Zimbeste mereu ca proasta, nu e sanatoasa la cap. Ce sa-i facem? Sa o luam la goana sau la bataie? Ne e frica sa nu inceapa sa urle si nu vrem sa ne urcam nebuna in cap…“, spune G.D., chelnerita intr-un bar.
„Vine aici aproape zilnic de doua-trei ori, sa schimbe banii pe care ii cistiga, aproape o suta de mii de fiecare data. Nu stiu ce face cu atitia bani, cred ca scoate citeva milioane pe luna…“, spune o vinzatoare intr-un supermarket.
Nimeni nu stie ce face Printesa cu banii cistigati din cersit. Nici unul din colegii de trotuar nu a aflat unde sta si daca are familie. Iar daca vreun trecator mai milos din fire incearca sa intre in vorba cu ea, fata afiseaza zimbetul timp si se face ca nu pricepe. Apoi pleaca si clatina aiurea din cap, lasindu-l pe interlocutor cu convingerea ca este o retardata fara speranta.
Peste un minut, Printesa se opreste la urmatoarea victima, lalaind pe limba nebunilor, cu ochii tulburi si miscari necontrolate de handicapata convinsa. Intinde mina si cere. Cine o mai crede ii da. Cine nu, ii da, de asemenea, caci perseverenta ei si dibacia nu pot fi decit rasplatite.
