In jurul sediului Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Dolj sau, uneori, prin fata Directiei Muncii sau Inspectoratului Teritorial de Munca, poate fi zarit zi de zi un tinar. Imbracat in haine ponosite, el intreaba pe orice functionar al institutiilor amintite daca nu il poate ajuta sa-si gaseasca de lucru. Cum locuri de munca nu se prea gasesc pentru un fost copil al strazii, el pleaca deznadajduit, dar revine in ziua urmatoare, sperind ca cineva il va ajuta sa-si gaseasca un serviciu. Caci nu vrea sa fure ca sa traiasca, spune el, ci sa-si cistige cinstit banii necesari traiului de zi cu zi. Si mai vrea sa nu mai doarma prin scarile blocurilor, ci intr-o locuinta inchiriata, unde sa se simta… acasa.
Traian Murgescu s-a nascut cu 22 de ani in urma in orasul Turceni din judetul Gorj. Provenind dintr-o familie cu zece copii, a cunoscut inca de mic greutatile vietii. A urmat scoala doar pina in clasa a V-a, cind a renuntat si a plecat prin tara. Ajuns in Craiova, a locuit pe unde a putut, traind pe strazi precum multi altii ca el. O vreme a fost si la Clubul „Copiii strazii“, unde i s-au oferit un pat si o masa, dar, cind a devenit major, a fost nevoit sa-si faca singur un rost.
Inselat la bani de fostul patron
„Nu ma sperii de munca. Am lucrat pe unde am gasit, fie cu carte de munca, fie chiar la negru. Am fost zugrav la Novarra, am muncit ca zilier cind s-a construit Billa, ba chiar am lucrat si cu o firma de alpinisti industriali la termocentrala. In rest, mi-am gasit pe ici – pe colo cite un patron la care munceam fara forme legale“, a relatat Traian Murgescu. Tinarul a cunoscut pe pielea lui si neseriozitatea celor pentru care lucra la negru: „Pina acum vreo trei luni muncisem prin cartierul Valea Rosie la o vila a unui patron de firma. Imi promisese ca ma plateste cu 100.000 de lei pe zi, dar nu mi-a dat nici un ban. Mi-a pus la socoteala tigarile si mincarea pe care mi le daduse si mai ca nu i-am ramas eu dator lui. De atunci nu mai am de lucru si am ramas fara bani“.
Fara serviciu si fara locuinta
Traian a ramas nu doar fara loc de munca, dar si fara un acoperis deasupra capului. Pina acum citeva zile locuia intr-o casa darapanata de pe str. Matei Basarab. Pentru ca nu si-a putut plati chiria, a fost nevoit sa plece: „Acum dorm in scara unui bloc de linga Piata Centrala impreuna cu un prieten, Alin Nicolaescu. El are unde sa munceasca – si-a gasit undeva la negru -, dar nu are locuinta. Sintem amindoi fara nici un Dumnezeu. Speram sa ne permitem cindva sa inchiriem o locuinta, unde sa stam impreuna, pentru ca ne intelegem bine si sintem la fel de amariti amindoi“. Pentru asta, are nevoie insa de un loc de munca. „As vrea de lucru orice, sa zugravesc, sa sap santuri, ce s-o gasi. Vreau sa cistig un ban cinstit, nu sa fur. Acum se gaseste rar de lucru, chiar si la negru, dar eu tot mai sper…“, a afirmat Traian Murgescu.
