O carte publicată recent de jurnalistul britanic Tom Standage lansează o ipoteză potrivit căreia reţele precum Facebook şi Twitter nu sunt altceva decât versiuni moderne ale unor platforme sociale inventate cu multă vreme înainte de timpurile moderne, scrie dailymail.co.uk
Autorul volumului intitulat „Writing on the Wall: Social Media – The First 2,000 Years“ (care s-ar traduce în limba română „Scrieri pe pereţi – Primii 2.000 de ani de media socială“) susţine că internetul a făcut ca felul în care oamenii comunică în cadrul unui grup sau cu alte grupuri sociale să revină la starea sa naturală – aceasta fiind cea aplicată de romani în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. Jurnalistul Tom Standage afirmă, în mod special, că felul în care arta antică a scrierii pe pereţi (modernul graffiti) era folosită de predecesorii noştri pentru a se lăuda cu diverse realizări sau pentru a se plânge de eşecurile suferite a reprezentat un element-cheie pentru „naşterea“ comunicării prin reţele sociale.
În cartea sa, Tom Standage urmăreşte dezvoltarea mediei sociale de-a lungul istoriei şi trasează o paralelă între uriaşele ziduri ale forumurilor romane şi reţeaua de socializare Facebook. Scriitorul afirmă că pereţii forumurilor, care erau cel mai la îndemână loc unde cetăţenii puteau să scrie diverse mesaje – de la laude cu privire la cuceririle lor amoroase, la păreri de natură politică şi până la „recenzii“ pentru hanurile la care trăgeau – pot fi comparate foarte bine cu „peretele“ folosit, în aceleaşi scopuri, până la urmă, de utilizatorii platformei de socializare moderne.
Acesta este, deci, unul dintre motivele pentru care britanicul spune că oamenii din secolul XXI, care au devenit aproape dependenţi de aceste reţele de socializare, nu sunt altceva decât „moştenitori fără voie ai unei bogate tradiţii, cu rădăcini istorice surprinzător de adânci“. Jurnalistul Tom Standage, care este editor digital al publicaţiei The Economist, scrie în cartea sa că, privind în urmă, se poate spune că atât romanii, cât şi unele personaje istorice remarcabile, între care îi menţionează pe pamfletarul Thomas Paine şi pe Martin Luther, aveau propriile „conturi de Facebook“, întrucât obişnuiau să îşi comunice ideile într-un mod similar felului în care oamenii moderni îşi actualizează statusul de pe această reţea de socializare. Britanicul justifică această idee definind media socială ca pe „un mediu în care informaţia este transmisă de la un om la altul prin intermediul legăturilor sociale, cu scopul de a distribui subiecte de discuţie în cadrul unei comunităţi“.
Comunicare istorică tip Facebook şi Twitter
Oamenii au comunicat în acest fel secole întregi, cu mult înainte de apariţia mass -media, iar inventarea tiparului a început distribuirea informaţiilor printr-o conversaţie unidirecţională, a explicat Tom Standage. El crede că această comunicare este similară cu cea pe care o aplicăm noi, oamenii moderni, când folosim media socială şi internetul. Pentru a-şi ilustra ipoteza, jurnalistul a dat exemplul lui Sir John Harington, inventatorul primei toalete, care a trăit în secolul al 16-lea şi care obişnuia să compună epigrame despre viaţa din acea epocă, epigrame care pot fi asemănate cu scurtele mesaje postate pe reţeaua de socializare Twitter. De asemenea, Standage vorbeşte în cartea sa şi despre faptul că Martin Luther a afişat cele 95 de teze care au declanşat Reforma Protestantă în Germania pe o hârtie pusă pe uşa unei biserici, ceea ce a făcut ca mesajul său să devină „viral“ – după cum se spune în zilele noastre despre informaţiile care se transmit cu repeziciune pe calea internetului. „Fără să ştie, Luther a dezvăluit puterea unui sistem de comunicare descentralizat, care ajunge de la om la om, un sistem media de distribuţia căruia s-au ocupat cei implicaţi în discuţie, decizând colectiv ce mesaje să amplifice prin distribuire, recomandare sau copiere“, a explicat Tom Standage.
