Zeci de persoane fără adăpost dorm pe holurile Căminului pentru Persoane Vârstnice din Craiova. În numai două săptămâni însă vor ajunge în stradă.
În ultimele săptămâni, 40 de persoane fără adăpost au bătut la uşile Centrului pentru Persoane Vârstnice (CPV) din Craiova. Au găsit un adăpost deasupra capului, masă caldă, haine şi lenjerie, însă nu într-o cameră, ci pe holurile instituţiei. „Pe lângă bătrânii internaţi în regim de permanenţă, în ultimele săptămâni, am avut peste 40 de craioveni, oameni ai străzii, care au solicitat adăpost. În unele cazuri, nu i-am putut adăposti prea mult, deoarece aveau probleme cu drogurile şi cu alcoolul. Nu îi putem caza însă în camere cu bătrânii aflaţi în regim de permanenţă. În primul rând, pentru că aceştia plătesc cotă parte din pensie pentru a beneficia de serviciile noastre. În al doilea rând, oamenii străzii vin pentru perioade scurte, se adăpostesc, mănâncă, apoi pleacă, fiind obişnuiţi cu alt stil de viaţă. Nu am avut decât două saloane libere în care să îi cazez, pentru restul am amenajat pe holurile instituţiei paturi şi canapele pe care aceştia să poată dormi“, a precizat Vali Giurcă, directorul CPV Craiova.
Timp de şapte ani, a locuit într-o maşină
Poveştile oamenilor străzii sunt cutremurătoare, ascund drame de viaţă greu de crezut. „Am lucrat timp de 25 ani la Avioane Craiova. În 1997, s-au făcut disponibilizări masive. Am fost daţi afară şi am primit salarii compensatorii. Pentru o perioadă ne-am descurcat, însă datoriile au început să crească. Am încercat să mă pensionez, însă am aflat că cei la care muncisem timp de două decenii nu îmi plătiseră contribuţiile la CAS. Nu am avut de unde să plătesc, fiind vorba de o perioadă atât de mare şi în consecinţă am rămas muritor de foame… Nu mai făceam faţă, începusem să mă împrumut de bani în stânga şi în dreapta. Nu am avut altă soluţie decât să îmi vând garsoniera pentru a achita datoriile. Am trăit timp de câţiva ani într-o staţie de betonieră, până când au venit şi au demolat-o. Mi-am pierdut aici mare parte din documentele pe care le aveam: carte de muncă, certificatul de naştere. Nu am rămas decât cu buletinul, care şi acesta este expirat. Am găsit apoi, în cartierul 1 Mai, o Dacie părăsită care mi-a devenit casă. Timp de şapte ani, am locuit în maşină, până în ziua în care cei de la primărie au venit şi au ridicat-o. De la sfârşitul anului trecut, am solicitat adăpost în acest cămin“, a povestit Vasile Scripnic, de 58 de ani, din Craiova. Având probleme de sănătate încă din 1983, bărbatul a mers să solicite indemnizaţie de handicap. A primit certificat, fiind încadrat cu handicap uşor pentru care primeşte 33,50 lei pe lună. Sub patul aşezat pe holul instituţiei, Vasile are toată avuţia vieţii: câteva haine, un buletin expirat şi câteva ziare.
În CPV Craiova, în prezent, se află în regim de permanenţă 286 de persoane. „În aceste zile, mai avem doar 24 de oameni ai străzii, din cei peste 40 care ne-au solicitat sprijin în perioada de iarnă. În grupul celor fără adăpost avem şi două femei. De când a început să se încălzească, mulţi au plecat. Pe cei fără adăpost, oameni ai străzii, îi mai putem caza pentru încă două săptămâni, apoi aceştia nu mai intră în obligaţia noastră“, a adăugat Vali Giurcă. Singura şansă pentru aceşti oameni este Centrul Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost „Sfântul Vasile“, administrat de Asociaţia „Vasiliada“. Este singurul centru pentru persoane fără adăpost din Oltenia, care oferă gratuit, timp de un an, adăpost şi hrană pentru 52 de persoane, însă acesta funcţionează la capacitate maximă.
