Judeţul Gorj poate fi denumit „lada de zestre a României“ pentru că pe aceste meleaguri există încă meşteri care păstrează vie tradiţia.
Potrivit specialiştilor, în Gorj există foarte mulţi meşteri populari care încearcă să păstreze vie tradiţia meşteşugului popular, chiar dacă nu prea mai au cui să o transmită. Graţie autorităţilor judeţene şi locale şi oamenilor de cultură din Târgu Jiu, an de an se organizează aici târguri de artă populară. Meşterii veniţi atât din Gorj, cât şi din judeţe precum Harghita, Covasna, Dâmboviţa, Argeş, Bacău etc. învie meşteşuguri de mult uitate. Meşterii luptă cu prejudecăţile, cu criza financiară şi kitsch-urile din piaţa de consum. „Avem meşteri populari care păstrează vie tradiţia olăritului, a ţesutului, ceramicii, ţesăturilor din lână, picturii pe lemn şi alte meşteşuguri. Am încercat să înfiinţăm cursuri de învăţare a meşteşugurilor, tocmai pentru a le transmite mai departe“, a spus Pompiliu Ciolacu, directorul Palatului Copiilor.
Meşterii olari ai Gorjului
Descoperirile arheologice au dovedit că, încă din perioada paleoliticului, locuitorii din ţinutul de astăzi al Gorjului confecţionau vase din lut, vase din ceramică, pe care le foloseau la prepararea hranei. Ion şi Ionica Rătezeanu erau ultimii olari din Găleşoaia, dar de ceva vreme s-au mutat la Târgu Jiu. „Lumea preferă plasticurile, deşi nu sunt sănătoase. Prea puţine femei mai gătesc sarmale în oale de pământ, iar mulţi tineri nici nu ştiu cât de gustoasă este mâncarea din oale de lut. Fie ce o fi, noi nu ne lăsăm de această tradiţie“, a spus, cu amărăciune, Ionica Rătezeanu. „Se încearcă scoaterea la lumină a oamenilor talentaţi din Oltenia, a meşterilor care sunt din ce în ce mai puţini şi care nu mai au urmaşi cărora să le lase secretele meseriei lor. An de an avem mai multe târguri tradiţionale. În judeţul nostru mai există puţini meşteri ceramişti. Obiectele de lut sau din lemn nu se mai caută. Meşterii se plâng mereu de acest lucru“, a explicat directorul Palatului Copiilor.
Ţesăturile de Gorj
Maria Dinoiu este una dintre prezenţele obişnuite ale manifestărilor de acest gen: „Pentru a putea ţese e nevoie de multă îndemânare, talent şi dăruire pentru că în fiecare costum popular este pusă o parte din sufletul celui care îl confecţionează. Costumele populare din această zonă, covoarele şi scoarţele păstrează şi acum, după sute de ani, motivele şi tradiţiile neamului românesc. Am învăţat de la mama această meserie, iar ea – de la bunica, pentru că la noi se păstrează şi acum obiceiul zestrei pentru fetele de măritat, iar costumul popular, scoarţele şi covoarele fac parte din lada de zestre pe care fata o primeşte de la părinţi“, a spus Maria Dinoiu. Femeia a vândut obiectele create în Franţa, acolo unde oamenii preferă lucrul de mână, preţuindu-l la adevărata valoare. Maria Drumen, ţesătoare din satul Topeşti, comuna gorjeană Tismana, face pături din lână, pe care le ţese cu mâna ei. Fiecare încearcă să reziste pe vreme de criză: „Ne ajută copiii să ne facem cunoscută marfa, ei le spun cunoscuţilor, prietenilor despre munca noastră şi se duce vestea. Unii cumpără, alţii vin, se uită şi pleacă. Participăm an de an la diverse târguri din toată ţara ca să ne vindem marfa. Nu este uşor să lucrezi cu mâna, dar la noi în România nu prea este preţuit acest lucru. Cine ştie să aprecieze cumpără“, au spus meşterele.
