Joi dimineata a inceput razboiul. Lumea intreaga a ramas cu ochii atintiti la stiri, urmarind cu infrigurare declansarea conflictului armat dintre democratie si totalitarism. Omenirea si-a tinut rasuflarea pret de o secunda, temindu-se ca spectrul razboiului se va intinde, ca o boala mortala, peste natiuni. Romanii se cred indreptatiti sa se teama parca mai mult. Nu neaparat din cauza „prietesugului“ legat cu americanii si a angajamentelor ferme de sustinere a SUA, cit din cauza ca, in buna traditie folcloristica, ei stiu ca „ce ti-e scris, in frunte ti-e pus si de ce ti-e frica nu scapi!“. Nu scapi si din cauza ca nu ai unde sa fugi! Si… de cine sa fugi?
„N-o da si irakianu’ cu bomba taman aci, la noi! Mai ales ca, daca da noaptea, nici nu ne nimereste; ca la ce bezna e pe strazile Craiovei, de cind cu schimbarea becurilor… ahahaa!“, se imbarbatau, mai in gluma, mai in serios, salariatele din administratia publica locala craioveana.
Despre razboi
„Cum ne-o fi scris“, au suspinat, mai sensibile, doamnele. Mai putin speriosi, domnii si-au petrecut ziua normal, la serviciu, dezbatind problema razboiului. S-au facut pronosticuri, s-au elaborat scenarii cu grade diferite de probabilitate, s-au facut speculatii vizavi de politica Romaniei de acum incolo: „Pleaca ai nostri la razboi, nu pleaca; ce face guvernu’; ce-o sa faca dolaru’; ce-o sa se aleaga de planeta asta, domnule…!“ Pensionarii s-au intrunit dis-de-dimineata sa puna tara la cale. „Domne, sa vedeti ce le face americanilor el, Saddam! Asta e jmecher, domne, uns cu toate alifiile! Pai ce, n-au mai vrut americanii sa-l mai dea jos o data… Da’ ce, au putut?! Asta are arme, domne, si e ascuns in buncarele alea ale lui, nu-l gasesc astia cum nu l-au gasit pe bin Laden!“, spunea Nicu Stamatescu, pensionar, el exprimind parerea unanima a unui grup de „colegi“ reuniti pe o banca, in parculetul din centru.
Masuri de aparare
In Craiova sint cam o suta de adaposturi asa-zise „antiatomice“, pentru protectia populatiei; functionale sint doar 60, chiar daca locatarii gospodari le-au mobilat momentan cu conserve de iarna.
Specialistii de la Protectia Civila nu au intrat joi in stare de alerta; si asta pentru ca, in virtutea naturii serviciului, ei sint intotdeauna pregatiti pentru orice. Au activitati si investitii in derulare, logistica functionala si posibilitatea de a organiza oricind comandamente operationale. Autoritatile sint si ele in stare de „atentie generala sporita“, deoarece pina acum nu au primit nimic concret de la centru, iar asta poate insemna ca deocamdata nu e nici un pericol.
Cautind prin amintiri, citiva angajati mai cu vechime si-au amintit cite ceva de pe la trecutele aplicatii: constituirea de provizii de alimente („da’ cu ce bani, nene?!“), etanseizarea pe cit posibil a geamurilor si usilor („ehei, de cind incerc eu asta ca sa fie mai cald acasa!“), achizitionarea de masti de gaze („de unde, frate? ca nu e nici un magazin! si la cit or costa…“) etc.
Pe principiul ca „n-o fi dracul chiar atit de negru“, majoritatea celor care au vorbit despre razboi au conchis optimist: „Om scapa noi, romanii, si din asta, prea am fost chinuiti!“.
