Piţurcă n-a scăpat. A părăsit Ştiinţa înjosit, desconsiderat, certat, lovit, rănit, nămolit. Ca mulţi foşti antrenori ai Ştiinţei. Omul intangibil a fost străpuns, perforat şi a plecat ameţit de sângerare. Individul blajin care îl implora în toamnă să-l salveze din mizerie, promiţându-i o libertate amăgitoare, l-a mutilat acum fără căinţă. S-a descotorosit de el mahalageşte, cu fastul macabru cu care a obişnuit să-şi alunge inferiorii în ierarhie. Show a fost şi la TV, unde Bucureştiul avid să vadă Craiova dezintegrându-se a exultat la rafalele celor doi protagonişti. Apogeul a fost atins însă la posturile locale, unde nu s-a mai ţinut cont de norme, de bun-simţ sau de inimile suporterilor olteni. S-a reproşat, s-a urlat, s-a râs ostentativ, s-au adus acuzaţii din ce în ce mai puerile pe parcurs, s-au făcut publice dezvăluiri ruşinoase. Toată bălăcăreala, extinsă chinuitor pe durata a câteva zile, s-a încheiat cu înfrângerea fostului selecţioner, siluit să părăsească un oraş care-l regretă. Piţurcă n-a fost divin. N-a catapultat Craiova pe podium, n-a spulberat adversarii importanţi, n-a făcut nimic uluitor. Însă câţi ar fi supus, în doar trei luni, toate viciile care au chircit Craiova în ultimii ani?
Câţi ar fi dobândit consistenţă în trei luni şi cu o echipă mereu incompletă, mereu abandonată de un jucător-cheie. N-a realizat minuni, dar a redat entuziasmul oltenilor, o naţie sătulă de promisiuni goale, de scandaluri necontenite, de lipsa de performanţă explicată an de an prin „ghinion“. A redat entuziasmul, şi poate pentru ultima oară. Elan, speranţe nu mai pot exista când sunt retezate sistematic de acelaşi călău. Napoli e teoretic o lumină în negura din Bănie, îl ştim pe ce culmi ne-a dus şi cât de aproape am fost de paradis. Însă ştim că i-a luat un an jumătate să construiască o echipă, perioadă interzisă lui Piţurcă. Extrem de important, atunci era stabilitate, inclusiv financiară. Criza nu se năpustise, bani erau suficienţi cât să nu afecteze exprimarea din teren. Acum, Nicolo revine din Sardinia în plină tornadă. Se numără lipsurile, se numără jucătorii, se continuă improvizând. Până când?
de Radu ŞTEFAN, junimea.ro
