Echipa de sacrificiu

Cu un lot discutabil, in care si-a bagat nasul cine a vrut si cine nu a vrut, Universitatea gifiie acum, pe final de tur. Era de asteptat sa se intimple astfel, iar semnalul de alarma l-a tras Emil Sandoi chiar dupa primele patru etape, atunci cind echipa acumulase, surprinzator, zece puncte! Revoltat in felul sau pe cei care erau deja cu capul in nori, „Sandy“ a avertizat ca lotul era subtire si ii era imposibil Universitatii sa reziste la parametri inalti intr-o competitie lunga si de uzura. Dat afara de Staicu din motive numai de el intelese, Sandoi a iesit intr-un fel basma curata, el scapind de caderea inevitabila pe care echipa a inregistrat-o in ultimele saptamini.

La rindul sau, Sorin Cirtu s-a angajat intr-o misiune imposibila, fiind limpede ca in etapele de final ale turului nimeni n-ar fi reusit sa struneasca o corabie in deriva, parasita incet-incet si de putinii navigatori priceputi cu care se plecase la drum. Prin urmare, lui Cirtu nu-i mai ramine decit sa se apropie de tarm, cu orice sacrificiu, si sa recladeasca tot ceea ce s-a inceput prost in vara.

Din pacate, insa, se pare ca reconstructia Universitatii nu va fi chiar usoara, pentru ca un astfel de plan, ca sa fie pus in aplicare, necesita oameni priceputi si bine intentionati, dar si o groaza de bani. Capitole la care, poate cu exceptia banilor, patronul Staicu este refractar.

Subrezita chiar din interior – a se vedea, printre altele, demiterea lui Sandoi, experimentul Marcu, impestritarea lotului cu jucatori cel mult de Divizia B, atacurile la adresa lui Cirtu, evenimente la care Staicu a preferat si prefera sa pozeze in spectator neutru -, Universitatea a ajuns, din nefericire, sa impuna respect doar prin suporteri, oltenii neezitind sa-si sustina echipa in orice conditii. Situatia neclara de la club, acolo unde isi da oricine cu parerea fie ca a prins un scaun, fie ca se afla pe trotuar, face ca nimeni sa nu ne ia in serios – vorbim aici de Liga, Federatie, arbitri si adversari – si sa fim tratati ca o echipa de sacrificiu, numai buna de trimis in Divizia B.

Se vede deci ca nu doar lotul de jucatori este problema Universitatii. Belelele pleaca, de fapt, de la modul in care este tratat fotbalul in Craiova. Aici unde oamenii sint manipulati grosolan pentru a-i renega pe putinii profesionisti adevarati care ar putea reconstrui pe principii corecte Universitatea. Iar profesionisti nu pot fi decit fostii si actualii mari fotbalisti ai Baniei.

P.S. L-am vazut pe marele Ilie Balaci suferind dupa semiesecul inregistrat in fata Ceahlaului. Durerea lui Ilie este sincera si putini stiu ca „Marele Blond“ incearca, prin toate mijloacele, sa dea si el o mina de ajutor Universitatii dupa plecarea lui Netoiu. Nu stiu daca il meritam pe Balaci dupa ce l-am gonit practic din oras cu multi ani in urma, trimitindu-l in exil la Bucuresti. Ne-am casunat insa pe Gica Popescu. Tocmai cind l-am fi putut atrage in sfirsit acasa, ii turnam in cap galeti cu laturi, nu-i asa, Dinele?

Pai, dupa cine pling de vreo cinci-sase ani dusmanii nostri de la Dinamo? Dupa Mircea Lucescu, bineinteles, dar „ciinii“ sint mai destepti si stiu ce poate „Il Luce“, ce mai conteaza ca a inventat practic puternicul Rapid de astazi?